Uniunea Populară

ASTA-I ROMÂNIA ȘI AȘA SUNT ROMÂNII, CUM NIMENI NU-I.

> >  Eginald Schlattner - Preot si
> > scriitor sas din Rosia, Sibiu
> >
> >
> >
> > "Tin la aceasta tara si stiu
> > ca Dumnezeu ma vrea aici. Aici ma cunoaste Dumnezeu dupa
> > nume".
> >
> > "Cand in padurile si mlastinile
> > unde astazi se afla Berlinul crestea pir, aici, in
> > Transilvania, se canta nemteste si se rosteau rugaciuni
> > latinesti. Asta inseamna vechimea saseasca! Iar daca astazi
> > va pot saluta in limba noastra comuna, germana, acest lucru
> > il datorez Patriei mele, Romania, care niciodata nu ne-a
> > interzis limba materna, nici chiar in acele noua luni de
> > zile, de la 23 august 1944 la 9 mai 1945, cand Regatul roman
> > s-a aflat in razboi cu Reichul german. In septembrie 1944, fiecare
> > copil de sas s-a dus la scoala lui germana, unde se predau
> > doua ore de limba romana ca limba straina, incepand cu clasa
> > a III-a".
> >
> > Cu aceste cuvinte si-a intampinat
> > preotul si scriitorul Eginald Norbert Schlattner, in
> > biserica din comuna Rosia (Rothberg), de langa Sibiu, un
> > oaspete de seama sosit din Germania: ministrul federal de
> > Interne, Otto Schily. Publicat mai mult in strainatate decat
> > acasa, adulat de milioane de cititori din Austria, Germania
> > si Elvetia, dar si din Spania si Polonia, Schlattner este considerat de
> > critici drept cel mai cunoscut romancier din Romania.
> > Dupa marea plecare a sasilor din
> > anii 1990-1991, el a continuat sa-si indeplineasca
> > indatoririle de preot, traind cu stoicism tristetea de a
> > sluji zilnic in Biserica evanghelica din Rosia (Rothberg)
> > "doar pentru Dumnezeu si pentru mine, de unul singur,
> > si multi ingeri". Din cei cinci sasi care mai vietuiesc
> > in comuna, doar preotul si cateodata preoteasa mai trec
> > pragul sfantului lacas.
> > Biserica-cetate din secolul al XIII-lea are in jurul ei
> > livezi de meri si palcuri de stejari si de brazi,
> > inaltandu-se catre cer in mijlocul satului. Strajuita de tei
> > seculari, casa parohiala este, la randul ei, un monument: ea
> > "imparte" veacurile in doua - la sud, "aripa
> > tanara" de la 1762, iar la nord, zidaria de la 1550.
> > Aici si-a gasit familia
> > Schlattner (al carei arbore genealogic coboara, cu
> > documente, pana la 1467) loc de vietuire si de slujire pe
> > altarul credintei, spatiu de tihna si de creatie
> > literara. Cand se retrage sa-si scrie
> > cartile, sapte usi il despart pe romancierul-preot de lume;
> > sapte usi ca tot atatea praguri de amintiri rascolitoare.
> >
> > "N-ai voie sa vorbesti asa
> > de frumos despre Romania , ca nu te crede
> > nimeni"
> >
> > - Se spune ca vorbele cu care l-ati intampinat pe ministrul
> > Otto Schily au facut o impresie extraordinara asupra
> > delegatiei germane. In fapt, ce mesaj le-ati transmis
> > inaltilor oaspeti?
> >
> > - Am dorit sa le demonstrez ca
> > romanii sunt europeni prin vocatie si tinuta, ca aceasta
> > tara vine din istorie cu "acquis"- ul comunitar
> > insusit, pe care-l si depaseste la capitolul toleranta fata
> > de minoritati. Zic: "Herr Bundesminister,
> > la varsta de zece ani, eu nu vorbeam romaneste. Tata imi
> > atarnase o tablita de gat pe care scria: "Acest baiat
> > se numeste Eginald Norbert Schlattner si nu stie romaneste.
> > Daca se pierde, va rog sa-l predati pe strada Eminescu 5,
> > contra recompensa"". Si am spus: "Herr
> > Bundesminister, am fost foarte intrigat ca tata a platit
> > pentru mine, cand am fost adus acasa de un roman cumsecade,
> > numai de doua ori suma platita pentru cainele nostru,
> > Litvinov, cand si el se ratacise. Ma asteptam sa plateasca
> > macar de cinci ori mai mult...". In aceasta metafora
> > anecdotica este ceva care defineste spiritul tolerant al
> > Romaniei ultimilor 87 de ani, caracterul umanitar al
> > civilizatiei romanesti. Ma doare inima cand observ ca,
> > in strainatate, Romania este perceputa numai prin strada, si
> > anume: cainii de strada, copiii de strada, fetele de pe
> > strada, hotii de strada... E mult prea putin! S-a ajuns la
> > aberatii de genul celor intamplate la Lisabona, unde am
> > tinut o conferinta de presa despre Romania , organizata de
> > Ambasada Austriei. S-a apropiat un atasat de presa oarecare
> > si mi-a soptit: "N-ai voie sa vorbesti asa de frumos
> > despre Romania , ca nu te crede nimeni". Dar eu
> > vorbesc! Odata, in Polonia, la o conferinta internationala,
> > am luat cuvantul in incheiere si am spus: "In mod
> > regretabil, de patru zile vorbiti despre identitatea
> > Europei, si doua lucruri nu le-am auzit - cuvantul Dumnezeu
> > si cuvantul Romania !".
> >
> > - La Academia Evanghelica din
> > Sibiu se vorbeste ca, printre altele, i-ati tinut
> > ministrului federal o adevarata disertatie despre
> > invatamantul multicultural din Romania . Este
> > adevarat?
> >
> > - I-am prezentat, spre exemplu, situatia abecedarelor. Zic:
> > "Herr Bundesminister, mesajul Romaniei catre Europa
> > Unita este urmatorul - la noi in tara , abecedarul se
> > tipareste in peste zece limbi!". Si fiindca stiu ca
> > unui german trebuie sa-i traduci in sistemul lui de
> > conceptie ceea ce inseamna acest enunt, am fost si mai
> > explicit: "Asta inseamna ca la noi in tara exista tot
> > atatea sisteme scolare in care limba de predare nu este cea
> > romaneasca, ci limba materna a copilului. In Parlament,
> > domnule ministru, sunt 19 etnii reprezentate, caz unic in
> > Europa!". Fiindca am presupus ca nici acuma nu isi
> > poate imagina ce inseamna cele zece sisteme scolare, cu
> > limba de predare neromaneasca, i-am spus: "Daca dvs. doriti ca pe
> > cele doua fete ale dvs. sa le trimiteti in Germania la o
> > scoala cu limba de predare turca, la 2-3 milioane de turci,
> > nu puteti. Dar trimiteti-le aici, la Constanta sau la
> > Babadag, unde exista numai cateva mii de turci, si acolo
> > poate sa termine liceul si sa dea si bacalaureatul in limba
> > turca". Si, deoarece nici acuma inca nu
> > eram sigur daca putea sa-si imagineze, i-am spus urmatorul
> > lucru: "Herr Bundesminister, daca intrebati aici, la
> > Sibiu, o copilita de etnie romana (ca romanii au descoperit
> > acuma scolile germane), daca o intrebati, zic, pe Rodica
> > Popescu: draguta, in ce clasa esti? In clasa a IV-a. Unde?
> > La Liceul Brukenthal. Si ce limba straina inveti? Raspunde:
> > limba romana... Asta este, domnule ministru, Romania
> > europeana. Nici macar austriecii, care pana
> > in 1918 au gestionat 13 natiuni, nici ei inca nu reusesc sa
> > aprecieze corect mesajul romanesc catre Europa
> > multiculturala".
> >
> > "Ortodoxia apartine in mod
> > constitutiv spiritului european"
> >
> >
> > - Prin succesul cartilor dvs. sunteti un cetatean roman
> > gata integrat in Comunitatea Europeana. Din perspectiva mult
> > mai larga pe care o aveti, ce calitati ale poporului nostru
> > credeti ca vor influenta pozitiv familia europeana in care
> > ne pregatim sa intram?
> >
> > - Dimensiunea bizantina. Sunt convins ca o tara atat de
> > ortodoxa cum e Romania va completa in mod fericit viata
> > spirituala a Europei Occidentale. Ortodoxia apartine in mod
> > constitutiv spiritului european. Eu, ca unul care 70 de ani a
> > convietuit cu romanii, stiu ca religiozitatea mistica a
> > romanilor a creat o relatie speciala cu Dumnezeu si care are
> > toate sansele, sper din inima, sa revigoreze crestinismul
> > apusean.
> >
> > "Sunt ingrozit ca de la
> > Bruxelles ni se prescrie deja cat de lungi sa fie tijele
> > florilor din piata"
> >
> > - In marsul fortat al Romaniei catre Europa unita, s-ar
> > parea ca taranii vor avea cel mai mult de indurat.
> > Locuiti intre tarani, le
> > ascultati spovedania pe romaneste, le dati sfaturi
> > crestinesti. Ce le spuneti despre Ue?
> >
> > - Despre tarani pot sa spun numai ceea ce sper. Sunt si eu
> > ingrozit de aceste cerceluse din urechile vacilor; sunt
> > ingrozit ca de la Bruxelles ni se prescrie deja cat de lungi
> > sa fie tijele florilor din piata, dupa soi si dupa culoare -
> > ceva de neconceput. Sper ca romanul nostru se va sustrage
> > unor reglementari si unor regularizari absurde. Sper ca,
> > totusi, va ramane atmosfera aceasta a satelor noastre care,
> > din tinut in tinut, oglindeste ceva din prezenta lui
> > Dumnezeu hic et nunc (aici si acum - n.red.)
> > si isi va pastra individualitatea ei scoasa din timp. Am
> > observat ca, si dupa ce a disparut partidul care tot timpul
> > batea taranii la cap ce si cum sa faca, pamanturile tot se
> > lucreaza. Desi tinerii fii si fiice de tarani care
> > frecventeaza scolile din Sibiu vin acasa moderni, cu
> > bluginsi, cu muzica asta infernala din combine etc., in
> > timpul verii nu merg nici la mare, nici la munte, ci merg cu
> > bunicutele la camp, la sapat si recoltat. Sper ca aceasta
> > atmosfera va ramane, iar prezenta lor in sat va dainui. Sa
> > nu uitam ca la noi lumea mai face petreceri de mare
> > sarbatoare, se mai casatoreste cu alai pe ulita satului, se
> > mai aduna la parastase, iar familia mai este adapost si
> > refugiu, nu este atomizata ca in Apus.
> > - Credeti ca satul va putea ramane sat, iar taranul,
> > taran?
> >
> >  - Cei care vin din Vest, si vin
> > tot mai multi investitori si turisti, descopera viata de la
> > tara si raman uluiti ca mai exista asa ceva pe lume.
> > In Occident, visele lui Stalin
> > si ale lui Ceausescu de a reduce diferenta dintre oras si
> > sat, sunt deja o realitate... Si atunci, vin germanii,
> > austriecii si altii, si ce zic ei: "Ce vedem noi aici,
> > in Romania ? Vedem un baiat calare pe un cal care galopeaza
> > prin mijlocul satului... Vedem doua fete care merg pe drum,
> > una cu mana trecuta peste umarul celeilalte... Vedem doi
> > baieti care se joaca de-a calul si vizitiul, folosind drept
> > haturi o sfoara... Vedem ca te duci pe ulita si esti deja in
> > mijlocul vietii..." Ceea ce eu completez: nu ma poate
> > trimite sotia in vecini dupa lapte, ca, pana cand viu
> > inapoi, s-a acrit; trebuie sa stau de vorba, sa povestesc cu
> > fiecare satean, chiar daca l-am vazut numai ieri. Aici totul
> > devine eveniment: disparitia liliacului alb, trilul
> > ciocarliei care urca la cer, oracaitul broastelor, boala
> > unei vaci, moartea unui cal pentru care trebuie sa sapi o
> > groapa ca pentru imparatul. Dupa mine, viata fireasca este
> > numai la tara , unde si ploaia imi este
> > apropiata.
> >
> >
> > Este tragic ca sasii au parasit aceasta tara si au ajuns
> > acolo unde au ajuns. Ei ar fi putut fi o punte intre
> > cele doua lumi adiacente. Cred ca noi, sasii, puteam trai pe
> > aceste plaiuri inca 900 de ani: cu romani, unguri, sarbi,
> > evrei si ceilalti. Nimeni nu ne-a alungat din tara
> > !
> >
> > - Va rog sa-mi permiteti o ultima intrebare: de ce n-ati
> > plecat, totusi, in Germania , parinte
> > Schlattner?
> >
> > - De data aceasta un raspuns scurt si concis: pentru ca tin la aceasta tara
> > si stiu ca Dumnezeu ma vrea aici. Aici ma cunoaste Dumnezeu
> > dupa nume.