Uniunea Populară

LIVIU PLEȘOIANU
Scrisoare deschisă către… NOI …

Este vremea să ieșim în stradă! …Împotriva #ABUZURILOR instituțiilor de forță din România! …Împotriva Noii Securități, care a luat ostatică această țară de mai bine de un deceniu! …Împotriva celor care calcă în picioare VOTUL și care vor ca România să fie condusă din SUFRAGERIILE lor! …Împotriva celor care își TRĂDEAZĂ țara și slujesc interese care nu au nicio legătură cu ROMÂNIA! …Împotriva celor care primesc finanțări externe pentru a influența viața politică, economică și socială din România! …Împotriva celor care au transformat România în PRIVATA lor!

Este vremea să ieșim în stradă!

…Pentru ca Bruxelles-ul și SUA să priceapă că putem fi PARTENERI, dar NICIODATĂ SLUGI!

…Pentru ca Bruxelles-ul și SUA să înțeleagă că REFUZĂM să fim o COLONIE ÎN DEVĂLMĂȘIE!

…Pentru ca România să se reașeze în propriul DESTIN!

…Pentru că e timpul să ne hotărâm ce țară vrem să fim în Prag de Centenar: o ANEXĂ la cheremul oricui sau o ȚARĂ DEMNĂ, INDEPENDENTĂ și SUVERANĂ!

România a fost, pas cu pas, destructurată. Noi, ca popor, am fost aruncați eficient în afara istoriei și a propriului destin. Suntem abil așezați în tranșee și ni se injectează zilnic doze de ură activă. Apoi, fără să înțelegem cum s-a ajuns aici, pornim să ne luptăm unii cu alții golind de semnificație însuși conceptul de „națiune”. Albia pe unde odată trecea un sens comun este acum complet secată. Suntem un neam a cărui soartă a fost cinic suspendată deasupra unei văi infinite.

Nu mai suntem nici România mare, dar nici România mică. Experimente precum dictatura justiției „independente” au reușit să ne scoată atât de pe harta lumii, cât și de pe propriile șine. Un tren deraiat care poartă spre niciunde milioane de oameni care nu își mai află rostul comun…

…Nu e premoniție, e doar privire cu ochii larg deschiși – dacă nu repornim INIMA acestei națiuni ACUM, atunci ne vom fi ratat poate ultima șansă de a conta frumos pe scena lumii. Și nu o putem reporni decât dacă ne administrăm, colectiv, un SENS.

Singurul liant e noua perspectivă pe care ne-am putea-o da și pe care lumii i-am putea-o propune. Iar de un lucru sunt ferm convins – România poate renaște doar dacă își acceptă destinul de deschizătoare de drumuri, de neutră țară umanistă care oferă timp și spațiu pentru DIALOG, de teritoriu liber de ură și de cultivator nu doar de grâu – ci și de SENSURI. Dacă vom continua, din contră, să pășim cu capul plecat la umbra tălpilor mari ale altora, atunci vom ajunge, foarte curând, o RUINĂ. – Ruina unui popor cu destinul acoperit și sufocat de buruieni…

Visez la o Românie mânată de vise imposibile, remorcată chiar și la o utopie, riscând improbabilul, forţându-şi destinul. O Românie făcută din români care nu se tem. Care, după ce se dezbracă de imperturbabil, refuză dezabuzarea orizontală şi optează pentru curajul vertical. Visez la o Românie cum nu a mai fost. Şi cred că nu visez degeaba…

De prea multă vreme, suntem aidoma unui foc ce nu reuşeşte să îşi înalţe flacăra. Mocnim, uneori. Dar mocnim şi atât! Iar cele câteva focuri care mai ard stau mărturie doar pentru excepţia de la trista regulă. Avem şansa extraordinară de a ne remarca printr-un PREZENT, în faţa tuturor celor care îşi sorb seva din secunda căruntă. Avem șansa Răsăritului viu, în fața tuturor celor care se abandonează lascivității istorice a Amurgului. Iar tot ce trebuie să facem este să ne dezlipim genele și să ne întâlnim privirile. …Fie să FIM!

Liviu Pleșoianu,

Membru al Parlamentului României – Stat SUVERAN și INDEPENDENT

NOI, CU NOI!