UNIUNEA POPULARĂ SOCIAL CREŞTINĂ

Legea electorală în câteva cuvinte simple

Legea electorală din România nu este imposibil de înţeles, ci o serie de puzzle-uri sau un cub Rubik/unguresc. Cred că este interesant să descoperi toate implicaţiile votului tău, la nivel de judeţ/municipiu Bucureşti dar şi la nivel naţional. De asemenea, deşi mai sunt doar două luni până la alegeri, legea electorală nu este explicată sau este prost explicată. Sper ca rândurile de mai jos să simplifice puţin lucrurile.

 

Să zicem că în judeţul în care locuieşti există 8 colegii la Camera Deputaţilor (şi alte câteva la Senat – mecanismul fiind separat dar identic nu va fi discutat aici). Numărul de colegii este dat de numărul de parlamentari care reprezintă colegiul tău: în cazul de faţă, opt deputaţi = opt colegii.
În urma numărării voturilor, USL obţine în judeţul tău 49% din voturi, ARD 25% şi PPDD 24%. Niciun candidat în niciun colegiu nu obţine peste 50% din voturi.
(Ce se întâmplă dacă într-unul din cele 8 colegii un candidat obţine peste 50% din voturi? El/ea câştigă în mod automat mandatul, nemaifăcând parte din nicio redistribuire. Dar voturile obţinute de el/ea contează în continuare pentru partid, după cum vei vedea mai jos.)
Cele 8 mandate se distribuie proporţional.
49% din 8 = 3,92. Se reţine 3, restul se duce la redistribuirea naţională.
25% din 8 = 2.
24% din 8 = 1,92. Se reţine 1, restul se duce la redistribuirea naţională.
Astfel, USL are dreptul la 3 mandate de deputat în judeţul tău, ARD are dreptul la 2 mandate iar PPDD la un mandat.
Dintre cei 8 candidaţi ai USL, doar trei vor deveni deputaţi. Care trei? Toţi cei 8 candidaţi USL sunt ordonaţi pe baza voturilor primite. Primii trei în acest clasament devin parlamentari (există o excepţie de la regulă, sau chichiţă, pe care o voi prezenta ceva mai jos). Numesc acest clasament “competiţia ascunsă” dintre candidaţii aceluiaşi partid în acelaşi judeţ.
Nu întâmplător am subliniat în paragraful anterior cuvântul voturi. Colegiile nu sunt egale ca populaţie, ceea ce înseamnă că nici şansele de a intra în parlament nu sunt egale pentru candidaţii aceluiaşi partid. Concret, dacă tu şi mine suntem în acelaşi partid şi candidăm în acelaşi judeţ dar în colegii diferite, putem avea situaţia următoare:
Tu candidezi într-un colegiu mic, cu 30 de mii de votanţi. Faci o campanie inspirată şi inimoasă. Obţii un scor de 30%, adică 9 mii de voturi.
Eu am fost trimis “de la centru” într-un colegiu mare, cu 45 de mii de votanţi. Campania mea nu e cine ştie ce. Obţin 23%, adică 10 mii de voturi.
Doi candidaţi ai partidului nostru din alte colegii au primit cinsprezece mii de voturi fiecare şi au intrat în parlament. Partidul nostru avea dreptul la trei mandate în judeţ. A mai rămas deci un mandat…
… cine intră în parlament, tu sau eu?
Tu ai obţinut 30% din voturile din colegiul tău, dar nu intri în parlament.
Eu am obţinut 23% din voturile din colegiul meu, şi intru în parlament.
Asta pentru că tu ai candidat într-un colegiu mai mic. Cele 9 mii de voturi ale tale sunt mai puţine decât cele 10 mii de voturi ale mele. La redistribuirea la nivel judeţean ai ajuns în urma mea pentru că numărul de voturi contează, nu procentele. Ironia cea mare este că dacă partidul obţine la nivel naţional 25% din voturi, eu am fost sub media partidului în timp ce tu, pentru că ai făcut o campanie bună sau pentru că eşti o persoană credibilă în colegiul tău, ai fost semnificativ peste media naţională. Degeaba.
Sistemul are o chichiţă… şi o excepţie la chichiţă.
Chichiţa: din fiecare colegiu, în această etapă, nu se poate aloca decât un singur mandat, ceea ce poate duce la situaţii cel puţin bizare. Concret (ideea pentru acest exemplu aparţine lui Doc), hai să ne uităm la lista asta, imaginându-ne că mai sunt 2 mandate de alocat, unul la USL şi unul la ARD:
A., USL, colegiul Vale, patru mii de voturi.
B., ARD, colegiul Vale, trei mii de voturi.
C., USL, colegiul Oraş, două mii de voturi.
D., ARD, colegiul Oraş, o mie de voturi.
Dintre cei patru candidaţi, care doi intră în parlament?
A. intră în mod sigur. Are cele mai multe voturi dintre cei patru şi i se alocă mandatul la care are dreptul USL.
B. de la ARD nu va intra în parlament, pentru că din colegiul Vale deja s-a alocat un mandat lui A.
C. de la USL nu intră nici el în parlament, pentru că USL deja a primit mandatul la care avea dreptul (s-a dus la A.).
… şi iată cum D., deşi are mai puţine voturi decât colegul lui de partid B, deşi a fost învins de C. în colegiul Oraş, va intra în parlament primind mandatul alocat ARD.
Excepţia la chichiţă: să zicem că în judeţul de care am vorbit mai sus – cel cu opt colegii – şapte dintre candidaţii USL câştigă în colegiile lor cu peste 50% din voturi, dar ARD obţine 35% din voturi la nivelul judeţului.
Apare o problemă: ARD are dreptul la 35% din cele 8 mandate, adică 2,8 mandate, adică 2 mandate (rotunjirea se face în jos).
Dar 7 din cele 8 colegii deja au un deputat, pentru că acolo s-a câştigat cu mai mult de jumătate din voturi.
7+2 > 8…. Şi atunci?
Conform articolului 48, alin. 15 din legea electorală, numărul de deputaţi se suplimentează. Această prevedere va salva în decembrie multe scaune de parlamentar pentru ARD… în speţă unul.
Câturile rămase neutilizate din cauza rotunjirilor se duc la redistribuirea naţională. Ea este necesară – dacă te uiţi la începutul postării vei vedea că în judeţul-exemplu se alocă doar 6 mandate de deputat din 8, două rămânând neocupate. Principiul pe baza căruia se alocă mandatele la redistribuirea naţională este acelaşi cu cel de la nivel de judeţ. Modalitatea este uşor diferită, dar nu o voi prezenta astăzi.
Sper că explicaţia a fost clară. Dacă consideri că sistemul este de neînţeles, dacă te-ai pierdut în detalii sau dacă simţi că ţi-a scăpat o nuanţă – nu te îngrijora: politicienii, staff-urile de campanie şi o bună parte dintre consultanţi nu înţeleg nici ei toate aspectele. Şi chiar dacă le-ar înţelege, legea electorală este de o asemenea natură încât este foarte greu să controlezi ce se va întâmpla… chiar dacă candidezi sau îţi trimiţi candidatul favorit într-un colegiu cu mulţi votanţi.”
Acest articol, este preluat de pe „Sociollogica” și mulțumim pe această cale.

IANCU GHEORGHE

16. 10 2012

................................................................................................................


CHIAR ESTE VREMEA MAI MULT CA ORICÂND, SĂ NE LUĂM ȚARA ÎN BUNĂ GRIJĂ ȘI ADMINISTRARE, NOI, CEI CARE CREDEM CĂ PUTEM FACE DIN EA CEA MAI FRUMOASĂ ȘI BOGATĂ ȚARĂ DIN EUROPA.
PE TOȚI ACEIA CE CRED CĂ SE POATE, ÎI AȘTEPTĂM SĂ FACEM ECHIPA POTRIVITĂ ÎN UNIUNEA POPULARĂ, SĂ CANDIDĂM ȘI SĂ CÂȘTIGĂM ALEGERILE !!!

Fiind într-o continuă căutare de oameni capabili și potriviți de a face fapte bune și necesare, dar mai ales eficiente și eficace în lupta permanentă ce trebuie s-o ducem în primul rând cu noi înșine și numai așa și cu forțele ostile fiecărui român în parte, dar și a neamului românesc, poporului român, României, toate acestea ca existența și măreția poporului român pe acest pământ, numit azi România și dat de Bunul Dumnezeu, nouă românilor, matcă și leagăn de început, al civilizației actuale, să dăinuie și nimeni niciodată nici măcar să pună la îndoială identitatea și suveranitatea noastră națională, ca cea dea șaptea țară europeană, ca mărime, membră  NATO și actor important al economiei globale.

Toate acestea sunt posibile, numai dacă înțelegem că este vremea mai mult ca oricând, să facem tot ceea ce trebuie pentru a ne lua țara în bună grijă și administrare și ca PĂMÂNT AL FĂGĂDUINȚEI, românii, toți cetățenii românii să trăiască în libertate și bunăstare, dar și în bună pace cu vecinii și toate celelalte popoare ale lumii.

Acțiuni și măsuri ferme, eficace trebuie să luăm împotriva tuturor acelora care atentează la tot ceea ce este românesc, având deosebită grijă ca aceia ce denigrează și batjocoresc, sub o formă sau alta, tot ceea ce înseamnă valorile materiale și spirituale românești, creeate și dezvoltate prin mari eforturi de poporul român, fără ca vreodată să luăm ceva de la vecinii noștri, să-i pedepsim într-așa fel încât nicicând prin gând să-i treacă, da-păi să și o facă.

Totodată trebuie să înțelegem fiecare că trebuie să ne luăm soarta în propriile mâini, să prezervăm tot ceia ce înseamnă bogății naturale numai pentru noi și prin muncă cinstită, competentă și competitivă să putem trăi în bunăstare și demnitate, respectându-ne îaainte de a o face alții, pe noi înșine și tot ceea ce este românesc - așa cum este MIHAI EMINESCU - SUFLETUL ȘI SPIRITUL NEAMULUI ȘI POPORULUI ROMÂN DE-A PURUREA.

În acest sens susțin propunerea domnului Gheorghe Gavrilă Copil pe care o redau mai jos, mulțumindu-i pe această cale domniei sale pentru exemplu și efortul pe care îl face pentru cunoașterea, promovarea, creșterea  și dezvoltarea a tot ceia ce este românesc, de când este viață de om pe acest pământ strămoșesc și pe care trebuie să fim capabili să-l apărăm chiar prețul vieții, dacă va fi cazul.

  „15 IUNIE ZIUA NAŢIONALĂ MIHAIL EMINESCU”

„Ministrul Culturii, Kelemen Hunor preciza fără nici un echivoc:

"În acest an, dat fiind timpul foarte scurt de la instituirea legii, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional a permis instituţiilor din subordine să marcheze evenimentul prin iniţiative proprii, urmând ca de anul viitor să se stabilească o tematică generală, precum şi concursuri de proiecte la care să participe cât mai mulţi artişti şi oameni de cultură”…"legea prin care s-a instituit această sărbătoare a oficializat, de fapt, o realitate: pentru toţi românii, aniversarea naşterii lui Mihai Eminescu era, de mult, piatra albă care marca, în calendar, reverenţa în faţa a ceea ce este bun, frumos şi nobil"

Declaraţia preşedintelui României, Traian Băsescu:

“Cultura şi educaţia clădesc deopotrivă o naţiune puternică şi demnă. Avem o datorie comună faţă de cultura română, faţă de valorile care ne-au format şi pe care trebuie să le transmitem generaţiilor viitoare. Astăzi, mai mult ca oricând, în diversitatea culturii europene, România trebuie să pună în valoare creaţia marilor săi clasici, a tuturor celor care au contribuit şi continuă să contribuie la expresia identităţii poporului român".

Deci, doar la 15 ianuarie 2011 Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional a permis instituţiilor din subordine să marcheze evenimentul prin iniţiative proprii. Cu alte cuvinte, “de anul viitor”, în instituţiile statului roman, în clădirile de utilitate publică, la 15 ianuarie, se vor desfăşura numai activităţi permise de Minister -numai tematica generală şi concursul de proiecte stabilite de acesta În ce an suntem, în 1948?! Din 15 ianuarie 1859 generaţii de români ştim că 15 ianuarie e ziua de naştere a genialului român Mihail Eminescu, zi cu activităţi dedicate acestuia. Pentru a-l scoate din memoria noastră se încearcă a fi acoperită această zi cu întreaga cultură română din toate timpurile şi cu proiecte.

Românilor li s-a întins o mare capcană. În propria noastră ţară ni se interzice sărbătorirea poetului nostru naţional. În învăţământ este deja aproape inexistent.

Vă propun dragi români să ne unim eforturile. Din Decembrie 1989 politicienii, au desfăşurat împotriva poporului român un adevărat războu economic, reuşind să desproprietărească România. Acum îşi desfăşoară războiul împotriva poporului român pe plan spiritual. La fel au procedat după 1944, cei aduşi din URSS de tancurile sovietice şi instalaţi în fruntea instituţiilor statului roman. Au adus cu ei experienţa din URSS-întemniţări, lichidări, deportări-pe întreg teritoriul României, începând cu Basarabia şi nordul Bucovinei.

15 iunie Ziua Naţională Mihail Eminescu

Există o singură cale pentru a rămâne 15 ianuarie o zi a promovării ştiinţei şi culturii româneşţi, legiferarea zilei de 15 iunie, prin votul Parlamentului României, ca Zi Naţională Mihail Eminescu. Legiferarea zilei de 15 iunie ca Zi Naţională Mihail Eminescu, nu mimată în lupta pentru alegeri, ci împlinită prin vot parlamentar, va aduce viaţa culturală a României la normalitate.

Ziua de 1Decembrie 1918 va rămâne permanent ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI, ZIUA UNIRII. ACUM ŞI A REÎNTREGIRII ROMÂNIEI! Dar vom mai avea o zi naţională, la 15 iunie. Mihail Eminescu, sărbătoare naţională! O astfel de propunere am mai făcut-o în 2006. A fost preluată în presa scrisă într-un mod denaturat, adăugându-se că subsemnatul cere înlocuirea zilei de 1 Decembrie, cu cea de 15 iunie. Diversiune, manipularea opiniei publice. Ţinta nu era subsemnatul, ci Mihail Eminescu.

Noi suntem aici de mii de ani, suntem un popor paşnic, de bunăcuviinţă, nu avem pe conştiinţă teritorii de la alte neamuri, nu am năvălit peste alte popoare, deci nu prezentăm nici un pericol pentru alte ţări. Toate neamurile din Europa pot trăi în deplin respect şi înţelegere din partea românilor. Ca semn de solidaritate pentru acest proiect, dragi români, reiau propunerea să aveţi chipul lui Eminescu pe tricolor. Propunerea noastră, în acest sens, a prins viaţă- astfel de drapele pot fi procurate în diverse locuri din ţară.Unindu-ne în cuget şi simţiri, Eminescu îşi va avea locul pe care îl merită, în învăţământul românesc, în casele şi în sufletele noastre. Eminescu este extrem de dinamic şi azi, pentru Reîntregirea României.

Eminescu are un suflet de profundă iubire creştină pentru toţi oamenii din lumea aceasta.

Când ţi se periclitează dreptul propriului neam la existenţă pe teritoriul său, Eminescu are arma cuvântului pe măsura agresiunilor!

De ce sărbătoare naţională pe 15 iunie?

Pentru orice om, cât este în viaţa aceasta, ziua sa de naştere este o sărbătoare. În mod obişnuit, după ce omul a plecat în lumea cealaltă, este comemorat de ziua plecării în cele veşnice. Spiritul dac este în sărbătoare la trecerea în lumea cealaltă, în eternitate. Pentru el moartea nu există. Ştie că este nemuritor. Orice om este evaluat la plecarea din această viaţă. Plecarea e ca un total, ca o sumă a faptelor sale bune. Cele bune sunt darul său pentru lumea aceasta şi totodată sunt transfigurate spiritual în fiinţa sa spirituală din lumea cealaltă. Pentru acestea trebuie să-i mulţumim şi să-l comemorăm pe Mihail Eminescu. Pentru comoara spirituală pe care ne-a lăsat-o moştenire. Ziua plecării din viaţa aceasta este bogată, de mare folos, decât cea a sosirii, a naşterii, care este doar o şansă pentru fiecare om. Cea a plecării este rodul vieţii acestuia. De aceea ni se pare mai potrivit să-i comemorăm pe cei plecaţi, de ziua darurilor făcute neamului lor. Totalul darurilor. Izbânda vieţii. Contribuţia lor. De aceea trecerea lui Eminescu în lumea de dincolo este o victorie a luminii. Mihail Eminescu este un victorios. Un învingător. Ne-a lăsat o zestre. Am primit-o şi-i mulţumim şi trebuie să-l sărbătorim, în mod oficial, la nivel naţional. Ne-a iubit cât a trăit printre noi, ne iubeşte şi acum, din viaţa cealaltă, din sufletul nostru. Dorul ne uneşte pe noi cei din viaţa aceasta şi pe noi de cei plecaţi în cealaltă viaţă, pe noi cei de aici, cu cei de dincolo şi pe ei cu noi. Suntem o singură fiinţă! Victoria conştiinţei unităţii vieţii văzute şi nevăzute! Că aşa este, nu-i nici o îndoială. Cea mai mare sărbătoare naţională a dacilor de dintotdeauna, de mii de ani, este comemorarea moşilor. Iar dacii de azi, suntem noi, românii. Şi de Paşti comemorăm victoria vieţii asupra morţii. De 15 iunie, ziua triumfului în eternitate al acestui dac, Mihail Eminescu, străfulgerat de dor şi lumină, de profundă iubire pentru neam, trebuie să existe atât liturghia de pomenire a numelui său (slujba de pomenire, parastasul) şi al tuturor înaintaşilor noştri, cât şi asumarea rodului său spiritual, în bucuria Sărbătorii Naţionale numită Mihail Eminescu. Aşa ne vom integra şi noi în suflul spiritual multimilenar al dacilor. Şi vom fi împreună, solidari, cei din viaţa aceasta, cu cei din cealaltă viaţă, Şi ei sunt solidari cu noi.Vom fi împreună cu generaţiile viitoare, Să nu ieşim din regulile statornicite din moşi-strămoşi. Renaşterea poporului dac are loc sub ochii noştri, pentru cine are ochi de văzut. Să sărbătorim ziua naşterii lui Mihail Eminescu, ca o şansă acordată de Dumnezeu pentru Neamul Dac şi ziua trecerii lui în cealaltă lume, ca o zi a victoriei. Noi dacii nu sărbătorim morţii, ci viii, pentru că şi cei de dincolo sunt vii.

Susţinem păstrarea cu sfinţenie în continuare a zilei de 1 Decembrie 1918, ca Zi Naţională,ca Sărbătoare Naţională. Acţionăm şi pentru legiferarea zilei de 15 iunie ca Sărbătoare Naţională Mihail Eminescu. Spiritul eminescian ne cheamă pe toţi să acţionăm pentru consolidarea Neamului Românesc. Fără această consolidare prin Mihail Eminescu, vom asista în continuare la sărbătorirea formală şi expeditivă şi a zilei de 1 Decembrie! Mihail Eminescu este un martir al Unirii Transilvaniei cu Patria-Mamă. Are locul său binemeritat în circuitul cultural naţional, în şcoli şi universităţi, în memoria colectivă a românilor.

Doamne ajută!

Gheorghe Gavrilă Copil”

De azi înainte, după ce îmi voi face un tricou cu tricolorul românesc, peste care va fi imprimat chipul mereu viu al celui mai mare patriot român -MIHAI EMINESCU,voi purta, atunci când este cazul, acest tricou, cu cea mai mare onoare și mândrie.

IANCU GHEORGHE

Noi, cu noi !!!

.................................................................................................
DĂ DOAMNE, PENTRU TOȚI DIN NEAMUL MEU, „MINTEA ROMÂNULUI, DE PE URMĂ”, FIE ȘI NUMAI CA SĂ NU MAI VOTEZE CU CEI CE DE 23 NE-AU TOT CONDUS ȘI UITAȚI ÎN CE STARE NE-AU ADUS !!!

ALTA ERA SITUAȚIA AZI, DACĂ SUFICIENȚI DINTRE NOI ȘTIAM CU ADEVĂRAT TÂLCUL ACESTOR PRIVATIZĂRI, LUAM POZIȚIA NECESARĂ ȘI FĂCEAM CÂT MAI MULT CUNOSCUTE INTENȚIILE ȘI FAPTELE, CELOR CE NOI AM CREZUT CĂ SUNT „ÎNGERI AI AFACERILOR, IAR EI S-AU DOVEDIT A FI ADEVĂRAȚI DRACI, UNUL MAI NEGRU CA ALTUL”, DIN PĂCATE, PRINTRE EI ȘI MULȚI SEMENI DE-AI NOȘTRI, PE CARE I-AM ALES PENTRU A NE CONDUCE DESTINELE, DIN 1990 ÎNCOACE.
SĂ NU-I MAI ALEGEM PE 9 DECEMBRIE, PE EI ȘI PE CEI CE SUNT ÎMPREUNĂ CU EI !!!

REDAU MAI JOS,

„Denunț public”TRANSMIS DE UN ROMÂN ADEVĂRAT ȘI ÎN ACELAȘI TIMP, UN BUN CETĂȚEAN ROMÂN, ACTIV ȘI CU O ATITUDINE ÎNALTĂ, ÎN LUPTA PENTRU EXISTENȚA ȘI MĂREȚIA NEAMULUI ROMÂNESC ȘI A ROMÂNIEI PE ACESTE ȚINUTURI STRĂMOȘEȘTI -DOMNUL ION COJA, PE CARE-L SALUTĂM PE ACESTĂ CALE ȘI-L INVITĂM SĂ FACĂ PARTE DIN ECHIPA UNIUNII POPULARE, OFERIDU-I POSIBILITATEA DE A CANDIDA PE LISTELE UPSC.

IANCU GHEORGHE

„Angela Merkel și privatizarea OLTCHIM-ului

Denunț public

În legătură cu apropiata privatizare a OLTCHIM, facem următoarele constatări și aprecieri:

1. După 1990 industria românească a intrat într-un vast proces de DISTRUGERE. Oficial și pentru a păcăli lumea, acestui proces i s-a spus PRIVATIZARE. Termen cu totul nepotrivit, termen fals, mincinos, menit să ascundă intențiile criminale ale guvernanților de după 1990.

2. Printre țintele principale ale DISTRUGERII asistate de guvern s-a aflat petro-chimia românească. În 1990, petro-chimia românească era competitivă la nivel mondial, era printre primele din lume. După 1965, românii au rupt de la gura copiilor ca să sprijine proiectele de industrializare a României. Nu erau proiectele unui nebun, ci ale unui vizionar inspirat, în ciuda altor păcate și greșeli ale sale. Industrializarea României era o necesitate care se impunea oricărui voitor de bine pentru neamul românesc. Dezbaterile pe această temă dinainte de 1944 stau mărturie că această cale a industrializării accelerate era singura cale de urmat pentru a asigura României un statut demn printre țările lumii.

3. În 1989 poporul român a ajuns în situația de a începe să se bucure de sacrificiile făcute pentru edificarea „socialismului multilateral dezvoltat”. Aveam o economie puternică, nu aveam nicio datorie externă, dimpotrivă, alții erau datori la noi cu câteva miliarde de dolari. Erau semnele unei apropiate bunăstări meritate, îndelung așteptată.

4. Ceea ce nu a prevăzut nimeni, nici Ceaușescu și nici alți susținători ai ideii de industrializare, a fost TRĂDAREA, dimensiunile inimaginabile ale trădării celor care au organizat lovitura de stat din decembrie 1989, a celor care au guvernat România de atunci și până azi. E greu să te opui trădării înainte ca aceasta să-și vădească efectele. Mai ales când trădătorii se află în structurile și instituțiile menite să protejeze statul și avuția statului.

5. Așa zisa privatizare a OLTCHIM face parte din proiectul de DISTRUGERE a industriei, a economiei românești, face parte din proiectul de transformare a României într-o colonie, ai cărei proprietari nu mai sunt românii, ci niște străini, greu de identificat în spatele unor firme anonime, cu denumiri înșelătoare: Banca Mondială, Fondul Monetar Intenațional. Guvernul român a cedat în favoarea acestor instituții toate pârghiile puterii, ale guvernării. Degeaba mergem noi să votăm cine să guverneze în România. Votul nostru nu mai contează, deoarece prin angajamentele deja luate, deciziile politice și economice importante le iau Bruxelles-ul și FMI-ul, indiferent cine ar veni la guvernare!

6. Cazul OLTCHIM este dureros de semnificativ. Privatizarea OLTCHIM-ului a fost decisă de guvernul Boc, la presiunile – a se citi șantajul FMI-ului. Guvernul actual, cel puțin la prima vedere, nu are cum să se dezică de semnătura guvernului precedent. Mai ales că este un guvern slab, ușor de contestat, de înlăturat. Chiar dacă, așa cum pare, ar exista o predispoziție pentru anularea sau măcar amânarea privatizării, nu prea are cum s-o întoarcă! Slabe speranțe de la guvern, de la Parlament, de la clasa noastră politică...

7. Preconizata privatizare se face în beneficiul unei firme germane, cu sediul în Polonia, firmă concurentă cu OLTCHIM. Principalul interes al firmei germane este dispariția OLTCHIM-ului. Chiar dacă va semna un contract cu statul român prin care se angajează solemn că va continua producția și va continua să plătească taxe și impozite, că va continua să ofere de lucru la zeci de mii de români care sunt interesați vital ca OLTCHIM să producă în continuare, firma germană are nenumărate posibilități ca în modul cel mai legal (dar nu și legitim!) să oprească producția! Mai ales că contractul dintre firma germană și statul român are multe clauze secrete.

8. S-a afirmat că sprijinul pe care l-a avut suspendatul președinte Băsescu de la liderii europeni și în mod special de la Angela Merkel are explicații economice, financiare. OLTCHIMul este de mult vânat de FMI. Guvernul Boc a semnat toate acordurile premergătoare necesare acestei schimbări de proprietar. După căderea guvernării PDL, Traian Băsescu este singura garanție pentru FMI & comp., alde Merkel, Barroso, Gordon etc., că România nu-și va încetini rimul transformării ei în colonie. Avem acum toate motivele să deducem că într-adevăr așa stau lucrurile. Revenirea lui Băsescu la Cotroceni era esențială pentru aceste strategii și proiecte anti-românești.

9. Statul român, ca acționar principal la OLTCHIM, reprezentat de guvernul Boc, a avut un comportament straniu pentru un proprietar. Pur și simplu a sabotat bunul mers al Combinatului, a împiedicat prin sancțiuni financiare ca OLTCHIM să reziste, să mai producă. Datele prezentate de liderii OLTCHIM denotă clar că guvernul României a acționat cu totul contrar intereselor românești elementare, fiind principalul vinovat de falimentul provocat al OLTCHIM. Băsescu și Boc, în persoană amândoi, se cuvine a fi cercetați pe acest subiect. Nu putea Boc să pună nicio semnătură a sa fără să primească acordul de la Băsescu. Răsplata trădării a venit în mai multe feluri, unul fiind cu siguranță manevrele disperate și incorecte la care s-au pretat liderii europeni, ca servanți ai intereselor și ai politicilor anti-românești, pentru a împiedica demiterea președintelui sperjur și trădător de țară.

10. Ce putem face acum?

      Fără pretenția că identificăm exact calea de urmat, sugerăm următoarele:

      Mai înainte de orice, (A) să împiedicăm sau măcar să amânăm semnarea contractului de privatizare, în speranța că un guvern viitor sau – mai puțin probabil, cel actual va găsi procedura prin care să salveze OLTCHIMul și ce a mai rămas din petrochimia românească. Primul pas constă în a câștiga timp. Să nu le permitem infractorilor, criminalilor economici, să profite de încetineala cu care se mișcă guvernul. Toți cei implicați împotriva proiectului de distrugere a OLTCHIM să înceapă prin a cere desecretizarea contractului de privatizare în totalitatea acestuia. Odată desecretizat acest contract, avem nevoie ca mai mulți specialiști, desemnați de salariații OLTCHIM (nota bene: nu de acționarii majoritari!) și de societatea civilă, să se pronunțe asupra acestui contract. Ceea ce va necesita timp!

      OLTCHIM și, în general, petrochimia românească, sunt componente esențiale ale economiei românești, soarta lor depășește dreptul de decizie al Guvernului, al Parlamentului chiar! Pentru edificarea acestei petrochimii s-au sacrificat sute de mii de români, care s-au știut și se consideră proprietari ai acestor întreprinderi, ca parte componentă din „avuția întregului popor”! Constituția și legile dinainte de 1990 nu făceau statul român proprietar, ci numai administrator al avuției naționale. Nu cumva este momentul ca, măcar în ceasul al 12-lea, să lămurim care este statul juridic pe care l-au avut înainte de 22 decembrie 1989 așa numitele întreprinderi de stat? Ca parte componntă a avuției naționale, a întregului popor, puteau fi acestea puse la dispoziția unor legi iresponsabile, așa cum au fost legile privatizării?

      (B) Protestele publice trebuie să capete amploare mai mare și o corectă direcționare! Avem motive temeinice pentru ca protestele împotriva revenirii președintelui trădător să le asociem cu protestele împotriva înstrăinării și demolării OLTCHIM-ului. Deci: demiterea lui Băsescu este, în mare măsură, sinonimă cu salvarea OLTCHIMului! Numai că aceste proteste nu trebuie făcute nici în Piața Universității, nici în fața Guvernului sau la Cotroceni. Locul cel mai potrivit este în fața ambasadei Germaniei, a ambasadei SUA, a reprezentanței Uniunii Europene, la sediul FMI.

      (C) Nu în ultimul rând, cred că este cazul să ne gândim foarte serios la un sprijin internațional. Nu pentru OLTCHIM, ci pentru toată România! Suntem o țară agresată și ocupată, nu cu forța militară, ci prin intrigi și crime financiare! Suntem o țară supusă prin cele mai perfide mijloace la destructurare și dispariție de facto de pe scena politică a lumii! Suntem un popor pe care se experimentează cele mai ticăloase strategii de înrobire și distrugere! Nu se poate să nu existe în omenirea asta atât de mare și de minunată (totuși!), persoane și entități publice care să nu arate sensibilitate și solidaritate cu cauza supraviețuirii noastre ca popor, ca țară, ca stat! Trebuie să le identificăm cât mai repede și să ne adresăm acestora cu un mesaj „scurt și cuprinzător”, să punem toată documentația necesară celor pe care apelul nostru îi va mișca! Să sperăm că printre aceștia se vor număra liderii religioși ai Planetei, personalitățile academice de notorietate internațională, laureații premiului Nobel pentru economie, pentru pace, marile cancelarii ale lumii, marii ziariști și publiciști, inclusiv cei care, cu mijloace proprii oricât de precare, se încumetă să se împotrivească  Răului planetar!

      În cazul special pe care îl reprezintă OLTCHIM, cred că se impune și o corectă informare a opiniei publice din Germania asupra felului în care Angela Merkel apără interesele con-cetățenilor săi. Este acesta conform exigențelor morale caracteristice mentalității comunitare a nemților? Mă îndoiesc...

      ...Deocamdată atât!

      București, 9 septembrie 2012

Liga pentru Combaterea Anti-Românismului LICAR

Pentru conformitate, ION  COJA”

Noi, cu noi !!!

7. 10 2012
.....................................................................................................


SISTEMUL BANCAR ROMÂNESC -MOTOR SAU TRÂNTOR AL SOCIETĂȚII ?

Cu toții ne amintim de perioada de până în 1989, când nici unul dintre noi nu era dator, nici măcar ca țară, ba din contră aproape fiecare dintre noi putea să pună un ban la CEC, cu o dobândă de 3,5% și în condiții de inflație zero. Ce poate fi mai sănătos decât „să te întinzi cât te ține pătura” și după ce ți-ai făcut treburile, să pui și un ban deoparte, pentru zilele mai grele, sau pentru atunci când vei ajunge la pensie și timpul î-ți va fi suficient să vizitezi frumusețile țării și de ce nu ale lumii. Nu sunt un nostalgic, dar chiar nu văd nimic serios în relația dintre bănci și clienții săi, concetățenii noștrii.
Ce au făcut băncile imediat după 1990, știind bine cât de mulți bani au românii de-o parte, împreună cu mai marii zilei și clica lor.
Prima dată și-au propus să-i adune, oferind tentația unor dobânzi exagerat de mare, la prima vedere, deloc nesustenabile dacă nu făceau parte dintr-un plan mai amplu, ce însemna inflație galopantă și aruncarea pe piața românească a produselor occidentale, învechite și aflate pe stoc.
Un adevărat fenomen social, provocat, în care fiecare dintre noi căuta cumva să mai folosească ceva din banii agonisiți cu greu, luând cu aslt magazile pentru a cumpăra produse de folosință îndelungată, bibelouri de fel. Cunosc un prieten, care a dat o avere, atunci, pe astfel de bibelouri, la mare la acea vreme, azi ne-mai valorând aproape nimic.
Ce puteau face bieții compatrioți, când dobânzile au ajuns și la 320 , iar inflația era atât de galopantă, încât prețul produselor se dublau de la o zi la alta.
Î-mi amintesc de prima mașină pe care am cumpărat-o. Am luat-o cu 18 milioane, fiind, din întâmplare printre primii cumpărătorii, iar a doua zi după ce am luat-o s-a făcut 36 de milioane lei. Pentru că așa se proceda-primii cumpărători erau „baștanii noi„, care știau ce va urma și nu din întâmplare, luând la un preț ce părea derizoriu și apoi lua și omul de rând, mai ales cei care au fost nevoiți să-și scoată banii depuși pentru o mașină Dacia și care aveau și cinci ani de așteptare.
Mai marii zilei și clica lor au inventat  Caritasul și Safii, unde românii noștri au aruncat vagoane de bani, munca lor de-o viață și asta pentru că au crezut că „îngerii afacerilor„ au venit și pe la noi, dar repede aceștia s-au dovedit „adevărați draci ai afacerilor„ într-o țară în care conducătorii noștri, care mai de care, se întreceau în agoniseală, care mai de care prin jaful făcut asupra a ceia ce aparținea tuturor, de drept.
Așa s-au terminat banii românilor-urmând să vândă ce a fost și este, dintotdeauna cel mai de preț: pământurile, fabricile și uzinele, de fapt averea și locurile de muncă, ale noastre.
Dar ce ar trebui să fie o bancă ?
Ea ar trebui să aibă proprii bani, ca resursă pentru aceia care au nevoie de capital pentru a putea să-și finanțeze afacerile.
Este așa ? Nici pe departe. Mai degrabă a finanțat „miliardari de carton”și pe toții aceia ce au îndeplinit „condițiile de luare a unui împrut„, bani ce ușor i-au luat și ușor i-au cheltuit. Ne amintim bine „împrumuturile acordate doar cu buletinul„ bani cu care românii și-au cumpărat tot felul de nimicuri, dar au devenit peste noapte datori la niște bănci, ce azi li se spune pe bună dreptate, „cămătari cu acte”.
Astfel de „bancheri„ sunt ajutați într-un mod destul părtinitor de conducătorii noștri postdecembriști, să le dăm banii noștri, la care ne ia comisioane grase și ne acord mereu „dobânzi„ negative.
Ba mai mult, au creeat un sistem legislativ care au făcut ca din 2004, cetățenii români să nu mai poată cumpăra prin trezoreriile statului, certificate de trezorerie, acest privilegiu având-ul în prezent doar băncile, noi cetățenii nemaiavând posibilitatea să împrumutăm propriul stat.
Suntem liberi la a ne împrumuta și de a fi tot timpul datori, pe viață și generație de generație.
Astăzi guvernul nostru vrea ca noi toți să nu mai punem pe bani și vrea cât mai repede să lucrăm numai cu cardul. Adio libertate și intimitate financiară, adio omenie, trăiască cămătăria, că bancheri nu sunt nici pe departe.

Din nou mia atras atenția, un articol pe teme bancare, scris de doamna Mariana Diana Popescu, în revista Art- Emis, intitulat atât de radical, „Afară cu băncile din țară ”. Este o soluție aceasta, numai Domnul știe, că de la „bancheri„, chiar nu ne putem aștepta la nimic bun.

„Guvernul, Parlamentul şi guvernatorul B.N.R. se prefac a nu înţelege că noi sîntem cei care achităm opera jafului naţional comis de ei, inclusiv împrumuturile F.M.I.. În loc să-i protejeze pe români de abuzurile băncilor, au mare grijă să ajungă în incapacitate de plată şi să-i execute silit. Asta este strategia lor, iar ceea ce se li se întîmplă acum românilor este de toata jena. În cei patru ani de criză n-a existat nicio iniţiativă de protejare a cetăţeanului faţă de hienele bancare, faţă de cămătarii care au cumpărat creditele restanţierilor. Românii sînt storşi pe orice cale de tot felul de taxe şi comisioane, iar B.N.R şi A.N.P.C. favorizează cele 40 de bănci prezente în România, care au făcut şi fac profituri uriaşe pe spinarea clienţilor, pe care i-a atras cu publicitate agresivă şi înşelătoare. Tot mai mulţi români disperaţi ne scriu în redacţie, acuzînd sistemul bancar, asemuindu-l cu unul mafiot, căruia i s-a facilitat un cadru legal. Dar, „cine dracu' vă credeţi voi?" a întrebat Nigel Farage în plenul Parlamentului European, adresându-se conducerii Uniunii Europene. Chiar aşa, cine se cred bancherii, recuperatorii şi guvernatorul? Pentru cei care nu ştiu sau nu-şi mai aduc aminte, prin anii 94 - 96 băncile practicau dobînzi şi de 270% la credite, dar despre acest lucru guvernatorul refuză să vorbească. Cu ce bani şi-au făcut, nu sedii, ci palate, băncile în toată ţara? Cu dobînzi ilegale, comisioane şi clauze abuzive, scrise cu litere aproape invizibile în contractele încheiate cu bieţii români. Guvernatorul tace şi emite reguli pentru băncile străine, cu împuternicire să facă orice fel de măgărie doresc la noi acasă. Băncile din ţările civilizate practică dobînzi de cîteva procente, iar comisioanele sînt aproape simbolice. La noi, hoţia băncilor din buzunarul cetăţeanului este susţinută tacit, de cine credeţi? De B.N.R.. Furtul este o infracţiune penală şi mi se pare normal şi legal ca cel care guvernează banii furaţi de la români să fie luat la întrebări, anchetat şi obligat să înapoieze pînă la ultimul cent banii poporului. Ţara noastră a avut parte din '90 încoace de un singur băiat versat la casa de bani, care s-a jucat cu visteria ţării şi cu bruma de bani a românilor. Cele 40 de bănci - nişte rechini prădători - prezente în România, au avut mînă liberă de la guvernator şi au momit oamenii cu tot felul de oferte gen „credit doar cu buletinul", mergînd pe ideea să-l îndatoreze pe românul necăjit, ca să aibă de unde culege pe termen lung. Conform declaraţiei sale de avere, zestrea sa este modestă, pentru că valuta e la purtător. În plus, nu a precizat băncile la care şi-a depus mărunţişul. În mod sigur băncile alea nu vor da faliment. Ce poate fi mai moral decît să manevrezi cum vrei visteria, să rîzi în nas poporului şi să fii apreciat şi decorat pentru asta? Un „lup paznic" la stînă! Este voinţa puterilor mondiale, că el, doar voia lor o face. Ar cam fi vremea să facă de paza la butucii de viţă de vie de pe moşie, decît să tragă sforile valutele, funcţie de împrejurări. Măgării, nu? Alexandra Popa, o jurnalistă aflată, probabil, sub aripa vreunei bănci încearcă să bage spaima în români cu articol: „Pierzi casa pentru o restanţă de 600 lei! O restanţă la un credit, cît de mică, poate duce automat la executarea silită". Să-ţi fie ruşine „fată-hăi"! Cămătăria bancară, căci despre asta vorbim, nu e sancţionată de statul de drept, iar bancherii fac tot ceea ce le „poftesc" buzunarele, plătind bine pe unii ziarişti care îşi ameninţă public conaţionalii. De ce acum bate vîntul prin cele mai multe dintre bănci din România? Pentru că băncile-cămătare au avut grijă să rămână fără clienţi prin raportări aberante la Biroul de Credite şi prin aceste executări abuzive, la limita legalităţii. N-am văzut un ziarist de bună credinţă, care să scrie despre modul în care băncile „ţepuiesc" clienţii. Şi că ar fi timpul să iasă afară din România. Nu. N-are voie să spună adevărul. I se pune pumnul în gură, îşi poate pierde slujba, e catalogat drept extremist, dacă se revoltă împotriva birurilor, a jafului şi nedreptăţilor. În România, toţi bancherii venetici, toţi cămătarii fură, înşeală şi mint şi iau cu japca... Ne guvernează cei care, dacă la facultate tot au fost prezenţi la cursuri doar în condică, iar diplomele lor sînt cumpărate ca în piaţă, inventează legi şi ordonanţe potrivit lăcomiei şi egoismului lor. De la început mi s-a părut suspect faptul că toate băncile ofereau în 2005-2008, credite cu buletinul, de fapt ofereau bani virtuali. Era perioada în care criza se cocea premeditat în cuptoarele Americii, astfel ca băncile lor şi alţi cămătari fără legitimaţii să poată confisca pe mai nimic bunurile oamenilor. Cum altfel s-ar mai fi putut îmbogăţi aşa de repede şi uşor? A lua cu japca este cea mai bună afacere. Ecuaţia este simplă, iar cei inteligenţi o rezolva uşor: în toată ingineria financiară numită credit sînt colcăie următoarele personaje: cămătarii „legali", adică băncile, căpuşele sau firmele de recuperare, societăţile de asigurări, păgubitul (împrumutatul) şi, cu voia dumneavoastră, cel mai tare, guvernatorul. Odată ce împrumutatul nu-şi mai poate plăti datoriile, cămătarul îşi încasează banii de la societatea de asigurări (din acest motiv păgubitul mai plăteşte pe lînga rată o dobîndă uriaşă şi o asigurare). Ca atare, cămătarul îşi recuperează pierderea şi normal ar fi ca hoţia financiară să se termine aici; dar, în acest moment pentru cîteva firimituri, cămătarul vinde creanţa căpuşelor care, în situaţia în care semnezi hîrtiile trimise de ei, devin noii tăi creditori pe viaţă. De ce nu avem legea falimentului personal, ci doar al companiilor şi societăţilor comerciale? Guvernatorul ştie!, de aceea a recapitalizat băncile, deşi de folos ar fi românilor falimentul acestor instituţii parazitare, care practică ilegal cămătăria după sistemul mafiot. Băncile fac bani din tastatură. Lumea trebuie să priceapă, banii nu prea mai au formă fizică. Sînt doar o convenţie bazată pe profit, care se întemeiază pe un click de mouse, pentru că banii sînt virtuali de ceva timp.” Noi, cu noi !!! 01. 10. 2012 ..............................................................................................

OAMENII, ACȚIONEAZĂ DIN INTERES ȘI NUMAI DIN INTERES.
FIE CA POPORUL ROMÂN SĂ ÎNȚELEAGĂ CĂ NU LE POATE FI MAI BINE ȘI NU VOM SCĂPA DIN CHINGILE STRĂINILOR DACĂ NU NE VOM LUA ȚARA ÎN BUNĂ GRIJĂ ȘI ADMINISTRARE, ÎN INTERESUL CETĂȚENILOR ROMÂNI ȘI AL ROMÂNIEI - PATRIA FIECĂRUIA DINTRE NOI, LOCUL DE PE PĂMÂNT UNDE NOI NE-AM NĂSCUT ȘI UNDE DOMNUL NE-A LĂSAT SĂ TRĂIM ÎN BUNĂSTARE ȘI BUNĂ ÎNȚELEGERE.
ACESTA ESTE INTERESUL NOSTRU ȘI ESTE MISIUNEA FIECĂRUIA SĂ-L APĂRĂM ȘI SĂ-L ADUCEM LA ÎNDEPLINIRE, MERGÂND PE CALEA DREAPTĂ A LUCRURILOR ȘI FAPTELOR BUNE.

„De ce îl susțin Germania și SUA pe Băsescu?

Care este interesul german si american in sustinerea presedintelui suspendat, Traian Băsescu, în pofida voinţei românilor exprimată copleşitor la vot (voinţă de care cel puţin americanii nu par să ţină cont)?

1. Interesul german: Dupa dezastrul de la Fukusima -Japonia, Germania anunta un program pe 10 ani pentru renuntarea la centralele nucleare (Atentie mare, Verzii germani au participare in parlament si sunt utili PPE la guvernare). In ultima saptamana au aparut diverse informatii potrivit cărora Germania anunta un sprijin dat Romaniei in constructia de centrale nucleare. Daca ne gandim ca astazi cu 2 reactoare Romania exporta energie electrica rezulta clar dorinta Germaniei de a muta energia nucleara din Germania in Romania. Oare cine a negociat un astfel de plan “ideal” pentru Romania ? Atentie totodata la ce a aparut la Fukusima: fluturi mutanti!Practic s-a pus la bataie terenul Romaniei si de ce nu sanatatea viitoarelor generatii. Ce nu e bun pentru Germania e bun pentru România. Concluzie: Cine este oare garantul viiitorului ecologic, verde german !!!!

2. Interesul american

Probabil in acelasi proiect era nevoie de securizarea zonei si atunci au aparut americanii cu scutul antiracheta, dar nu numai . Pentru protectia zonei era nevoie si de avioane F16 si atunci rezulta si interesul vanzarii de armament . Practic americanii securizand zona vor controla militar centralele nucleare, dar atentie au si alt scop si anume controlul energetic al Europei dupa construirea acestor centarle. Practic in contrapartida la rusi care controleaza Europa prin gaze, americanii vor controla prin curent electric Din nou cineva a garantat acest plan. Oare cine?

3. Interesul privat

Aici apare interventia privata la Rosia Montana de fapt grupul Soros, care cunoscand acest plan dorea sa controleze economic. Practic nu ii interesa aurul de la Rosia Montana ci minereurile de uraniu si altele din zona, uraniu necesar acestor centrale nucleare. Practic zona privata devenea furnizor principal acestui proiect. Oare cine s-a implicat in aprobarea si demararea proiectului Rosia Montana? .

Pentru a nu se deconspira planul s-a inceput mai intai cu Rosia Montana pentru securizarea uraniului, apoi construirea bazelor de la Deveselu si apoi cumpararea de avioane si la sfarsit anuntul de construire de centrale nucleare, pe bani germani si americani.

Romania fiind la marginea Europei si avand lantul Carpatic era asezarea ideala pentru aceste centrale, din punctul lor de vedere ,dar pentru noi care stim ca este o zona cu grad inalt seismic nu cred ca ne da un confort deosebit. Practic, Europa devine verde datorita Romaniei. Oare cine stie toate aceste acorduri si cine a acceptat si cu ce pret a acceptat? Aici se vede de ce se accepta orice derapaj democratic in Romania si cine este cel sustinut si ales sa ne conduca si de ce !!!

Cred ca este un rationament corect si demonstrat prin ceea ce se intampla in ultimul an si mai ales in ultimele luni in România!

Ce scrie agenţia Agerpres, preluată de revista Capital

Guvernul german intenţionează să sprijine construirea de centrale nucleare în ţări străine prin intermediul unor garanţii financiare, unul din statele vizate fiind România, relatează, joi, Deutsche Welle pe pagina sa de internet.

Totuşi, activiştii de mediu spun că planul contravine promisiunilor Germaniei de a renunţa la orice formă de energie nucleară şi că Berlinul nu ia în considerare toate riscurile, printre care şi acela că reactoarele a căror construcţie este plănuită în România vor fi situate într-o zonă cu risc seismic.

Dezastrul de la Fukushima care a urmat cutremului şi valului tsunami ce au lovit Japonia în martie 2011 a transmis unde de şoc în întreaga lume. În Germania, au avut loc proteste publice masive împotriva energiei nucleare, fapt ce a determinat guvernul să-şi schimbe radical politica energetică şi să promită să renunţe total la energia nucleară până în 2022”

Noi, cu noi !!!

IANCU GHEORGHE

.............................................................................

„ROMÂNIA, PATRIA NOASTRĂ AZI ESTE O „PAJISTE CU MIEI”, AVÂN LA CONDUCERE MIȘEI.”

„... din cugetarile lui Petre Tutea

1. Se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul.

2. Am avut revelatia că în afară de Dumnezeu nu există adevăr. Mai multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevăr. Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în esentă, sediul lui nu e nici în stiintă, nici în filozofie, nici în artă. Si cînd un filozof, un om de stiintă sau un artist sînt religiosi, atunci ei nu se mai disting de o babă murdară pe picioare care se roagă Maicii Domnului.

3. Acum, mai la bătrînete, pot să spun că fără Dumnezeu si fără nemurire nu există adevăr.

4. O babă murdară pe picioare, care stă în fata icoanei Maicii Domnului în biserică, fată de un laureat al premiului Nobel ateu - baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare asa, dihor.

5. Eu cînd discut cu un ateu e ca si cum as discuta cu usa. Între un credincios si un necredincios, nu există nici o legătură. ăla e mort, sufleteste mort, iar celălalt e viu si între un viu si un mort nu există nici o legătură. Credinciosul crestin e viu.

6. Ateii si materialistii ne deosebesc de animale prin faptul că nu avem coadă.

7. Ateii s-au născut, dar s-au născut degeaba.

8. Eu nu detest burghezia. Eu m-am lămurit că un om care vrea să fie bogat nu este un păcătos. Spunea odată un preot bătrîn: Circulă o zicală că banul e ochiul dracului. Eu nu-l concep ca ochiul dracului, eu îl concep ca pe o scară dublă. Dacă-l posezi, indiferent în ce cantităti, si te misti în sus binefăcător pe scară, nu mai e ochiul dracului. Iar dacă cobori, atunci te duci cu el în infern, prin vicii, prin lăcomie si prin toate imperfectiile legate de orgoliu si de pofta de stăpîn.

9. Nu pot evita neplăcerile bătrînetii si nu mă pot supăra pe Dumnezeu că m-a tinut pînă aproape la nouăzeci de ani. Însă bătrînii au o supapă foarte înteleaptă: au dreptul la nerusinare. O nerusinare nelimitată. Cînd mă gîndesc la suferintele bătrînetii, îmi dau seama că în natura asta oarbă cel mai mare geniu este geniul mortii. Faptul că murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi.

10. Eu sînt iudeocentric în cultura Europei, căci dacă scoti Biblia din Europa, atunci Shakespeare devine un glumet tragic. Fără Biblie, europenii, chiar si laureatii premiului Nobel, dormeau în crăci. Stiinta si filozofia greacă sînt foarte folositoare, dar nu sînt mîntuitoare. Prima carte mîntuitoare si consolatoare pe continent - suverană - e Biblia.

11. Există o carte a unui savant american care încearcă să motiveze stiintific Biblia. Asta e o prostie. Biblia are nevoie de stiintă cum am eu nevoie de Securitate.

12. Luther, cît e el de eretic si de zevzec, a spus două lucruri extraordinare: că creatia autonomă e o cocotă si că nu există adevăr în afară de Biblie. Mie mi-a trebuit o viată întreagă ca să aflu asta. El nu era asa bătrîn cînd a dibăcit chestia asta, că era călugăr augustin... Mie mi-a trebuit o viată ca să mă conving că în afară de Biblie nu e nici un adevăr.

13. Shakespeare, pe lîngă Biblie, - eu demonstrez asta si la Sorbona - e scriitor din Găesti.

14. În afara slujbelor bisericii, nu există scară către cer. Templul este spatiul sacru, în asa fel încît si vecinătătile devin sacre în prezenta lui.

15. Stii unde poti căpăta definitia omului? - te întreb. În templu. În biserică. Acolo esti comparat cu Dumnezeu, fiindcă exprimi chipul si asemănarea Lui. Dacă Biserica ar dispărea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar dispărea si omul.

16. În biserică afli că existi.

17. Ce pustiu ar fi spatiul dacă n-ar fi punctat de biserici!

18. În afară de cărti nu trăiesc decît dobitoacele si sfintii: unele pentru că n-au ratiune, ceilalti pentru că o au într-o prea mare măsură ca să mai aibă nevoie de mijloace auxiliare de constiintă.

19. Platon are un demiurg care nu e creator, ci doar un meserias de geniu, fiindcă materia îi premerge. Prima idee de creatie reală, au adus-o în istorie crestinii.

20. De creat doar zeul crează, iar omul imită. Eu cînd citesc cuvîntul creatie - literară, muzicală, filozofică - lesin de rîs. Omul nu face altceva decît să reflecte în litere, în muzică sau în filozofie petece de transcendentă.

21. Cum să fie creatura creator? ''Hai tată, să-ti arăt mosia pe care ti-am făcut-o cînd nu eram în viată...'' Păi cum să fie creatura creator?

22. Omul e un animal care se roagă la ceva. Caută un model ideal. Si uneori nimereste, alteori, nu. Cei care au descoperit modelul ideal si succesiunea fenomenului din el sînt crestinii. Crestinismul nu poate fi identificat cu nici un sistem filosofic, monist, dualist, sau pluralist.Crestinismul este pur si simplu. Despre crestinism, Bergson spune că noi îl respirăm. Are materialitatea aerului. Seamănă cu aerul. Noi sîntem crestini fără să vrem. Si cînd sîntem atei sîntem crestini: că respirăm crestinismul cum respirăm aerul.

23. Crestinismul nu e ideologie, că atunci se aseamănă cu marxismul. Religia e expresia unui mister trăit, or ideologia e ceva construit.

24. A fi cresti înseamnă a coborî Absolutul la nivel cotidian. Numai sfintii sînt crestini absoluti. Altminteri, crestinismul, gîndit real, e inaplicabil tocmai pentru că e absolut.

25. Suveran fată de natură, supus Divinitătii, nemuritor si liber prin depăsirea extramundană a conditiei sale - acesta este omul crestin.

26. Nimic nu poate inlocui crestinismul; nici toată cultură antică precrestină. Eu sînt de părere că apogeul Europei nu e la Atena, ci în Evul Mediu, cînd Dumnezeu umbla din casă în casă. Eu definesc strălucirea epocilor istorice în functie de geniul religios al epocii, nu în functie de isprăvi politice.

27. Iisus Hristos este eternitatea care punctează istoria.

28. Dacă nu cunosti revelat - prin gratie divină - sau inspirat, nu cunosti nimic. De pildă, povestea cu mărul lui Newton, care a căzut. Nu stiu unde am citit eu stupiditatea asta: ''Il tomba dans une méditation profonde qui la conduit jusqua la loi de la gravitation universelle''. Si eu spun: dacă Newton gîndea pînă la Judecata de Apoi, nu descoperea nimic! Dar el a fost mult mai întelept. Cînd a fost întrebat cum a descoperit gravitatia, a zis: Am fost inspirat. Păi scrie pe măr, sau scrie undeva în natură '' legea gravitatiei''? Fenomenele lumii interioare si ale lumii exterioare tac. Iar omul autonom si orgolios creds că explorează lumea interioară si exterioară cu jocul lui de ipoteze si că descoperă ceea ce vrea el. El caută; dar eu spun că el caută, nu că află. Sau dacă află, trebuie să fie ca Newton, inspirat.

29. Bergson e mai cuviincios ca Aristotel si zice că democratia e singurul sistem compatibil cu libertatea si demnitatea umană, dar are un viciu incurabil: n-are criterii de selectiune a valorilor. Deci democratia e sistemul social în care face fiecare ce vrea si-n care numărul înlocuieste calitatea... Triumful cantitătii împotriva calitătii. Bergson a fost acuzat în micul dictionar filozofic al lui Stalin că e fascist.

30. Fără să gîndesc în stilul darwinismului social, nu pot să rămîn indiferent la incapacitatea democratiei de a asigura selectiunea naturală a valorilor. Democratii gîndesc corpul social aritmetizat: numără capetele toate si unde e majoritate, hai la putere. Sufragiul turmei! Asta e părerea mea despre democratie.

31. Eu cred că omul e făcut de Dumnezeu si cred că Dumnezeu n-a instalat nici un drac în el. Nu pot să spun că Dumnezeu a făcut un om purtător de drac. Dacă omul e făptura lui Dumnezeu, dracul intră ocolit acolo, nu intră cu voia Lui.

32. Un filozof care se zbate fie să găsească argumente pentru existenta lui Dumnezeu, fie să combată argumentele despre inexistenta lui Dumnezeu reprezintă o poartă spre ateism. Dumnezeul lui Moise este neatributiv. Cînd îl întreabă Moise pe Dumnezeu: Ce să le spun ălora de jos despre Tine? - Dumnezeu îi spune: Eu sînt cel ce sînt.

33. În fata lui Dumnezeu, geniul e văr primar cu idiotul.

34. Binele si răul sînt conceptele pedagogiei lui Dumnezeu fată de oameni.

35. Cărui bărbat nu-i plac femeile? În primul rînd la iubesti pentru farmecul lor, si în al doilea rînd le iubesti pentru că fac oameni.

36. Eu încerc o experientă: încerc să mă deparazitez de filosofie, de păduchernita metafizicii. Cioran s-a deparazitat mai demult, desi face filozofie. Un prieten de-al meu zice: te deparazitezi, dar folosesti sculele ei. Da, dar dacă mă urc în tren, nu înseamnă că zeul meu e calea ferată.

37. În Evul Mediu s-a formulat de către filozofii sireti teoria adevărului dublu: secundum fidem - adevărul după credintă si secundum rationem - adevărul după ratiune, ca să aibă cale liberă pentru filozofie. Adică să rătăcească pînă îi ia dracul... Că poti, în filozofie, să rătăcesti pînă devii năuc. Ce-au realizat filozofii prin autonomia lor? Nimic! N-au nici un adevăr.

38. Babele evlavioase merg la absolut rugîndu-se, iar filozoful trăncănind silogisme.

39. Francmasoneria doreste puterea cu lozinci democrate. Nu sînt religiosi, au o singură religie: propria lor doctrină. Pe dusmani îi anulează social. Au o structură supranatională, deci sînt antinaturali. Toti cei care aspiră la unitatea speciei om anulează principiul competitiei între popoare; anulează însusi principiul civilizatiei moderne, născută prin luptă.

40. Geniul e relief, noutate, inventie, creare de epocă si stil. Nu e neapărat un întelept, ci un suprainteligent. Geniile sînt originale, în măsura în care originalitatea e posibilă. În fond, maxima mea a fost aceasta: Dumnezeu este creator, iar omul imitator. Prin încercarea de a imita mereu Divinitatea, prin proximitatea fată de divin, geniul e mai apropiat de cer; dar nu sînt în măsura în care e apropiat sfîntul.

41. În fata lui Dumnezeu nu există genii, Dumezeu lucrînd nu cu genii, ci cu oameni.

42. Dumnezeu a făcut lumea si pe om; si cu om a încoronat creatia sa. Si l-a însărcinat să cunoască lucrurile. De-acolo vine denumirea lor. - Originea primordială a capacitătii de a determina numele lucrurilor, care este o operatie logică; originea mistică a gîndirii logice.

43. Aparitia unui mare gînditor e pentru creier ca o baie pentru un om care a muncit, a asudat, s-a murdărit si se spală. Gîndirea este o ''spălare'' a creierului. Asta mă face cîteodată să cred că gîndirea nu e din creier si că acest creier e numai un sediu... De ce gîndirea nu e produsă de creier, care e numai un sediu? Fiindcă n-o produc toate creierele. Dacă inteligenta ar fi produsul creierului, atunci între Goethe si nea Ghită n-ar mai fi nici o diferentă.

44. Am auzit odată un profesor de la Politehnică; am avut impresia că asist la un balet de ursi. Dacă într-un salon, într-un colt, unul fumează si tace, ăla e inginer... Inginerul e practic, savantul nu e practic. Cînd i s-a spus lui Max Planck, creatorul fizicii cuantice, că s-a mai găsit o aplicatie, el a spus: care e, mă? Uite care... - Ca să vezi, nici nu m-am gîndit!

45. Inteligenta, oricît de mare nu e suficientă pentru a te curăta de prejudecăti. Cu cît inteligenta e mai mare, cu atît prejudecata e mai voinică, pentru că ai aparat s-o justifici.

46. Întrebat fiind cum întelege gîndirea, în formă pură sau în exemple, Nae Ionescu a răspuns: exemplele au fost lăsate de Dumnezeu pe pămînt pentru ca ideile să fie sesizate senzorial si de prosti.

47. Nu stiu de ce gluma asta de-a face istorie se practică atît de mult. Dacă ai cultul istoriei, ai cultul aparitiei si disparitiei; e consolator acest joc? Istorismul, adică perspectiva istorică asupra vietii si lumii, a dus în cimitir. Ne înecăm în istorie. Pentru că istoria nu te învată numai să faci ceva, ca popor; cu istoria tot ce însemnezi în interiorul unui popor devine discutabil prin faptul că nu poti, la infinit, să lucrezi la facerea ta, ci dispari si apare altcineva care, chiar dacă nu te înlocuieste, te prelucrează. Si dacă nu poti iesi din devenire, nu poti scăpa de tristete; tristetea metafizică e fructul devenirii. Sînt prosti istoricizanti care se consolează prin devenire. Devenim mai civilizati, nu? Sau mai culti... Adică murim ca si caprele, numai că e mare lucru că există Kant, Descartes, există Newton, mă rog, atîtia mari creatori de cultură, si există si făuritorul de religie, Hristos - dar nu ne interesează!

48. Istoria e întemeiată pe istoria dintre Eva si dracul. Asa începe istoria, această rătăcire a omului, ca o damnatie. ar la aparitia lui Hristos, atunci s-au suprapus teandric omul divinizat si divinitatea om si istoria a fost anulată.Cioran are o afirmatie extraordinară: Istoric este tot ceea ce este supraistoric. Crestinismul a punctat supraistoric, desi a apărut în istorie.

49. Sînt două mari discipline guvernate de principiul ireversibilitătii: termodinamică si istoria.

50. Nu e om, Kant. N-a reusit să fie om cu toată stabilitatea lui. Iar badea Gheorghe, care se sincronizează cu clopotele de la biserică, e laureat al premiului Nobel pe lîngă Kant.

51. Legionarismul era în însesi ideile epocii, dar leginarismul nu putea să iasă cîstigător deoarece avea la bază o eroare - nationalismul absolut, care este impracticabil. De la excesul de nationalism li s-a tras sfîrsitul legionarilor.

52. La comunisti, dacă nu esti cu ei - sau nu mai esti cu ei - înseamnă că esti legionar. De ce acest ''sindrom legionar'' la bolsevici mă întrebati? Fiindcă legionarii sînt singurii români care n-au avut în dictionar la litera G cuvîntul glumă si cînd îi prindea pe comunisti era vai de cozonacul lor.Dar de fapt, nici comunistii nu stiu de glumă; ăsta-i punctul lor comun cu legionarii.

53. Nu se poate spune că miscarea legionară n-a fost puternică! N-a avut rezultate pozitive fiindcă extremismele sînt greu suportabile. Nici fascismul italian n-a durat, nici national-socialismul german n-a durat si erau similare cu miscarea legionară. Deosebirea dintre ele si miscare este aspectul religios al miscării legionare. Nici fascismul si nici national-socialismul n-aveau caracter religios. Hitler era cu mituri germanice, Mussolini era ateu. Într-o întrunire se spune, Mussolini s-a uitat la ceas si a zis: Îi dau ultimatum lui Dumnezeu ca în cîteva minute să mă trăsnească dacă există! Si apoi s-a uitat la ceas. Au trecut minutele si a demonstrat că Dumnezeu nu există.

54. Unde e omul, în imanentă, absolut liber? Într-o bisericută din lemn din Maramures, unde sacerdotul crestin vorbeste de mistere, de taine, si se lasă învăluit de ele ca si credinciosii.

55. Omul e liber si eliberat numai în templul crestin, acolo, în ritual, cînd se comunică tainele care îi învăluiesc deopotrivă si pe sacerdot, si pe credinciosi. Ca să fii cu adevărat liber, trebuie să înlocuiesti infinitul si autonomia gîndirii cu credinta în Dumnezeul crestin: ''Robeste-mă Doamne, ca să fiu liber!'' (Imitatio Christi)

56. Libertatea eu o asemăn cu o frînghie agătată de undeva, de sus. Te poti urca pe ea la cer, participînd la actul mîntuirii tale crestine, sau poti să cobori în întuneric. Bipolaritatea libertătii. După crestini, libertatea este vehicolul cu care poti să cobori în întuneric, dacă esti vicios. Infractorii sînt primitivii actuali, pentru că ei nu sînt adaptabili la morala zilnică si o calcă fiind liberi. Am învătat la închisoare că omul e un animal stupid, deoarece confiscă libertatea semenilor săi. Tiranul e un om absurd si lipsit de rusine. Nu îi e rusine să îsi chinuie semenii. Oricum sîntem captivi în univers. Ne ajunge această grozăvie. Dar să intensifici această captivitate pînă la nivelul puscăriei - numai omul e capabil de asemenea nebunie.

57. Liberatea omului e partea divină din el.

58. Limba română are virtuti complete, adică poate fi vehicol a tot ce se întîmplă spiritual în om. E foarte greu de mînuit. Prin ea poti deveni vultur sau cîntăret de strană. Limba română are toate premisele valorice pentru a deveni o limbă universală, dar nu stiu dacă e posibil acest mars istoric. Dacă am fi fost un popor cuceritor... Noi, românii, nu punctăm universalitatea nicăieri. Si asta ne face sceptici. Ceea ce ne lipseste este îndrăzneala.

59. Luciditatea este o limpezire a spiritului nimicitoare. Cînd esti lucid esti în fata cimitirului. A fi lucid înseamnă a-ti da seama perfect de limitele si neputintele tale. Luciditatea este o categorie dizolvantă. În măsura în care Dumnezeu trebuie primit, si nu înteles, la Dumnezeu nu ai acces prin luciditate.

60. Mă întreba Marin Preda cum era cu macedoromânii si i-am zis: domnule Preda, macedoromânii nu sînt români, sînt super-români, români absoluti. Atît de năpăstuti si goniti, au instinct national de fiară bătută. Iar eu si dumneata pe lîngă ei, avem fortă domestică de rate. Măcăim. Am stat cu macedoromâni în temnită. Îi băteau pînă îi omorau, dar nu declarau nimic. Au o bărbătie perfectă.

61. A sti la scară umană, poate fi folositor - dar în nici un caz mîntuitor.

62. E mai mîntuitoare o rugăciune într-o biserică din Găiesti decît Platon.

63. Ideea mortii absolute stă la baza smintelii moderne.

64. Heidegger spune asa: ca să iesi din anonimat, trebuie să trăiesti nelinistea perspectivei neantului zilnic. El te îndeamnă, Heidegger, să trăiesti murind absolut în fiecare zi!

65. Moartea mă determină să fiu esential. M-a impresionat foarte mult sunetul pămîntului căzînd pe cosciugul lui Nae Ionescu.

66. Mortii antici nu sînt deloc frumosi. Numai mortii crestini sînt. Am găsit totusi la Homer un mort de toată frumusetea: Pentensileea, regina amazoanelor, omorîtă de Ahile. Si plînge Ahile că a omorît frumusetea asta de femeie... Si-atunci Tersit - vocea poporului muncitor - se apucă să insulte cadavrul Pentensileei. Ahile îi dă un pumn si-l omoară - pe poporul muncitor - că-i obraznic si că insultă cadavrul ăleia. Aici am văzut asadar o frumusete, desi în principiu, mortii antici nu sînt frumosi. Crestinii sînt cei care au introdus masca frumoasă a mortului.

67. Cine slujeste lui Cronos este obsedat de imaginea cimitirului.

68. Omul e guvernat pe pămînt de două morale: de morala dogmelor, care e crestină si eternă, adică absolută, si de morala normelor, care, ca morală laică, e construită pe putinătatea si imperfectiunea omului. Morala laică nu poate fi desprinsă de morala absolută si ea arată că omul se miscă asimptotic la perfectiune, pe care n-o poate atinge niciodată.

69. Morala în sine, autonomă, e mai primejdioasă pentru religie decît ateismul. Stiinta moravurilor, ca teoretizare a moralei laice, este din punctul de vedere al Absolutului religios egală cu zero. Seamănă cu Mersul trenurilor, după părerea mea. Poti s-o schimbi, ca pe tren, la care statie vrei. Omul autonom nu e capabil să creeze o ordine morală. O primeste de sus, sau nu o primeste deloc. Cum e posibilă morala publică? Prin înstăpînirea absolută a moralei religioase crestine. Dogmele crestine trebuie să poruncească normele morale, care, fără ele, nu se deosebesc de Mersul trenurilor decît prin obiect. Morala publică într-un stat crestin trebuie să stea sub imperiul certitudinii dogmelor crestine reflectate imperfect de omul mărginit. Dacă nu situăm Biserica deasupra statului, ne aflăm în trebă si face fiecare ce vrea.

70. Elitele morale sînt mai presus decît cele intelectuale. Mie îmi plac oamenii care fac judecăti. Cei care fac silogisme sînt fată de adevăr, cum sînt curcile alea care se încurcă printre popice.

71. Napoleon face adevărata istorie a Revolutiei franceze. Un om care a refăcut ordinea naturală, punînd parul pe haimanalele de pe ulită. Cînd a fost întrebat cum îsi explică intrarea armatelor sale în Tările de Jos ca pe bulevard, în timp ce regii Frantei se pinteau la ele zadarnic, Napoleon a răspuns: N-au intrat armatele Frantei, ci ideile revolutionare de pe drapel! Începuse o nouă filozofie a istoriei, cu Napoleon.

72. Fără nemurire si mîntuire, libertatea e de neconceput. Omul, dacă nu are în substanta lui ideea nemuririi si mîntuirii, nu e liber. Seamănă cu berbecul, cu capra, cu oaia...

73. Omul a depasit conditia de animal abia atunci cînd în el a apărut ideea nemuririi, care nu trebuie confundată nici cu pemanenta speciei, nici cu conceptia estetică a gloriei.

74. Fără Dumnezeu omul rămîne un biet animal rational si vorbitor, care vine de nicăieri si merge spre nicăieri. Si el rămîne asa chiar dacă este laureat al premiului Nobel sau măturător. Cînd, unde si în ce scop a apărut el în calitatea asta de om? Dacă se întreabă singur si nu e un zeu în dreptul casei care să-i reveleze data începutului, înseamnă că omul rămîne un biet animal rational care vine de nicăieri si merge spre nicăieri.

75. Renasterea italiană, unde omul este situat în centrul universului, este eretică din punct de vedere crestin. Autonomizarea puterii omului este în sine demonică. Părerea mea este că omul este cel mai semnificativ, de fapt, singurul care este om, este homo religiosus.

76. Aotonomia spirituală a omului este iluzorie si ea se miscă perpetuu între Dumnezeu si dracul. Fără credintă si Biserică, omul rămîne un simplu animal rational si muritor, rationalitatea avînd doar caracterul unei mai mari puteri de adaptare la conditiile cosmice decît restul dobitoacelor. Cînd zici că omul e un animal rational, si muritor, rationalitatea avînd doar caracterul unei mai mari puteri de adptare la conditiile cosmice decît restul dobitoacelor. Cînd zici că omul e un animal rational, atributul rationalitătilor îl distinge de restul vietătilor, nescotîndu-l din perspectiva mortii absolute.Moartea devine relativă, ca o trecere numai prin religie - stiinta, oricît de savantă, nescotînd omul decît aparent din regnul animal. Nici o consolare că eu mă deosebesc de elefant sau de capră pentru că fac silogisme, dacă apar si dispar în mod absurd din natură.

77. Scara valorilor umane contine: sfîntul, eroul, geniul si omul obisnuit - dincolo de acestia situîndu-se infractorul. Sfîntul, eroul si geniul sînt fără voia societătii, care e obligată să-i recunoască. Nimeni nu-ti contestă dreptul la existentă dacă esti om obisnuit, dar nimeni nu trebuie să facă confuzie între tine, sfînt, erou si geniu. Oamenii sînt egali în fata legii, adică trebuie respectati ca atare, dar nu confundati, nu făcuti identici, că e o gogoasă... Nimeni nu-ti contestă dreptul la o viată normală dacă porti masca de om. Numai că dacă esti mediocru, nu trebuie să te instalezî în vîrf, pentru că nu e nici în interesul tău. Acolo trebuie să stea cei dotati. Sfîntul stă în fruntea tablei valorilor pentru că el face posibilă trăirea absolutului la scară umană. Eroul se consumă făcînd istorie si nedepăsind sfera laicului. Eroul este admirat - asa cum este si geniul - dar nimeni nu i se închină, chiar dacă fapta lui aduce foloase reale omului. În vreme ce sfîntul se situează dintru început în eternitate, eroul moare în istorie, pentru că urma pe care o lasă el, ca om împlinit, este fixată doar în timp si în spatiu.

78. Omul nu e o sumă de miliarde de celule sau de organe. Că nu sînt independente nici ficatul, nici rinichii, nici stomacul, nici creierul, nici sistemul osos. Omul, ca întreg nu poate fi gîndit decît biblic; stiintific, nu. Moise e mai valabil decît ultima noutate evolutionistă a stiintei.

79. Umanitatea o iubesti lesne. Pe om mai greu.

80. Personalitatea e acel individ înzestrat cu capacitatea de a se dărui. Eroul este o personalitate, deoarece nu-si mai apartine.

81. Eu am afirmat odată într-un salon, că Platon este miscarea spiritului înlăuntru eternitătii. Cînd gîndim, toti sîntem platonicieni. Dacă eu încerc să gîndesc universul, trebuie să mut Biblia în universul înghetat al ideilor platonice. Asta înseamnă meditatia. Platon a intuit cel mai bine jalea omului neputincios în fata esentelor.

82. Fată de măretia lui Hristos, Platon e un personaj măruntel si cuviincios. Pe Platon poti să-l scuturi si constati că arhetipurile lui sînt filozofice, dar dacă muti arhetipurile acstea în în religia lui Hristos, devin modurile în care el vede divinitatea. Platon n-are divinitate, pentru că la el divinitatea e un simplu ''demiurg'', ceea ce în greceste înseamnă ''meserias''.

83. Am dorit dintotdeauna să fac o teză de doctorat cu tema Aflarea în treabă ca metodă de lucru la români.

84. La întrebările fundamentale ''de ce?'' si ''în ce scop?'' aporetica rurală românească răspunde: ''d-aia''.

A venit odată un frantuz la noi, cu niste masini, iar una nu functiona tocmai cum trebuie. Dar românul zice: merge si asa! Trebuie să scăpăm de acest ''mege si asa''; că ''merge si asa'' înseamnă că merge oricum. Nu oricum, nu oriunde, nu oricînd si nu orice.

85. La puscărie am demonstrat vreme de două ore că istoria românilor dezgolită de crucile de pe scuturile voievozilor e egală cu zero. Că doar voievozii nu s-au bătut pentru ridicarea nivelului de trai! Istoria se face cu Biserica.

86. Cum văd participarea românilor de acum la mîntuirea lor? - Simplu. Ducîndu-se la biserică. Si folosind stiinta ca peria de dinti. Tot ce spune stiinta să nu-i lase cu gura căscată si tot ce spune un popă de la Cucuietii din Deal să considere adevăr ritualic.

87. Am făcut o mărturisire într-o curte cu sase sute de insi, în închisoarea de la Aiud. Fratilor, am zis, dacă murim toti aici, în haine vărgate si în lanturi, nu noi facem cinste poporului român că murim pentru el, ci el ne face onoarea să murim pentru el!

88. Protestantismul est o religie coborîtă la rangul de morală pentru grădinita de copii.

89. Pudoarea crestină e atît de pură, încît carnea eroticului crestin, capătă pecetea spiritului, ceea ce pînă la crestini n-a realizat nimeni.

90. Eu cred că războiul nu e făcut de oameni; e mult prea serios. Îl face Dumezeu. Cum ne dă si cutremure, ne dă si război.

91. Cei mai crînceni si mai străluciti soldati sînt cei ai popoarelor religioase. Cînd mori sub drapel, te gîndesti că te duci la strămosi. Dar o armată care face asta e ca aceea a lui Wilhelm al II-lea, în care fiecare soldat avea o cruce la gît pe care scria Gott mit uns.

92. Prima functie a unei religii reale este consolatoare, fiidcă religie am lătra precum cîinii. Ne nastem, trăim, ne îmbolnăvim, îmbătrînim si murim. Si întreg peisajul speciei om culminează în cimitir. Destinul uman nu e o invitatie la fericirea de-a trăi. Singurul mod de-a evita nelinistea metafizică a cimitirelor este religia. Cu religia intri în cimitir în plimbare. Cu filozofia intri în cimitir - cum a intrat prietenul meu Cioran - prin disperare.

93. Cine n-a putut fi înlocuită? Religia! Iar filozofia care speculează autonom, face onanie mintală. Si dacă vrea să scoată, să extragă esente din stiintele naturii, e parazit. Atît! Nu îndrăznesti să spui despre religie, teologal vorbind, - dacă esti cinstit - că a fost înlocuită de filozofie sau de stiintă. Un crestin îti spune că advărul se defineste prin jocul celor două lumi: cea de aici o oglindeste imperfect pe cea de dincolo. Spune contra dacă poti!

94. Religia este principiul uniformizator al speciei umane si este singura salvare în care se poate vorbi despre egalitate.

95. Religia transformă poporul într-o masă de oameni culti.

96. Între un laureat al premiului Nobel care nu s-a idiotizat complet si a rămas religios si un tăran analfabet nu există nici o diferentă.

97. Nivelul meu intelectual, chiar dacă sînt savant, nu depăseste nivelul unui popă obscur din Bărăgan. Pentru că preotul ăla, în ritualul lui din biserica aia din lemn sau piatră, stă de vorbă cu absolutul.

98. Stiinta se miscă asimptotic la absolut. Arta se miscă asimptotic la absolut. Stiinta este sediul folosului si arta este sediul plăcerii.

99. Religia este sediul adevărului transcendent în esentă si unic ca principiu unic al tuturor lucrurilor. Religia se situează peste ultimele speculatii teoretice ale stiintei, prin adevărul absolut unic, care e Dumnezeu. Să vină un laureat al premiului Nobel ateu. Ce-o să-mi spună el? O babă care cade în fata icoanei Domnului străbătută de absolut e om, si ăla e dihor laureat.

100. În Ispita de pe munte - retro satana - Iisus spune: ''Împărătia mea nu e din lumea aceasta'' Asta-i nemaiauzit! Du-te în împărătia Lui cu trenul sau cu racheta dacă poti. Nu poti! Înotăm în Univers ca mormolocii, si lumea lui Hristos se situează transcendent ca-n Ispita de pe munte, în mod etern.

101. Revolutia este o înaintare pe loc. Nimic nu mai poate fi inventat după facerea lumii; doar dacă te situezi în afara ei si creezi o lume nouă. Revolutia nu adaugă nimic Ideilor lui Platon.

102. Revolutia franceză n-a fost o revolutie, nici revolutia rusă n-a fost o revolutie. Nu există revolutii, ci doar tehnici insurectionale în bătălia pentru putere (Curzio Malaparte). Dacă e o ''restructurare'' a omului, aceasta s-a întîmplat o singură dată în timp, la aparitia lui Hristos.

103. Asa am spus eu în temnită: Domnule colonel - eram sase sute de insi într-o curte închisă - nu ve-ti fi voi, comunistii, niciodată revolutionari pînă nu veti imita pe cel mai generos zeu pe care l-a dat istoria lumii, pe Hristos. În parabola cu oaia rătăcită, un păstor părăseste o turmă întreagă în căutarea unei oi. Să stiti, asta se cheamă ''unanimism moral crestin''. Fiindcă în universul lui Hristos o celulă care mai palpită într-un muribund e mai valoroasă decît toate galaxiile posibile.

104. Poarta spre Dumnezeu este credinta, iar forma prin care se intră la Dumnezeu e rugăciunea. Rugăciunea e singura manifestare a omului prin care acesta poate lua contact cu Dumnezeu. Gîndită crestin, rugăciunea ne arată că umilinta înaltă, iar nu coboară pe om.

105. Am spus eu odată că dacă un preot din Bărăgan, cînd se roagă, este Dumnezeu cu el, atunci preotul ăla înlocuieste toată Academia Română....

106. Sfîntul are forta de coeziune a pietrei.

107. Un sfînt poate fi si analfabet, dar e superior unui geniu, fiindcă ideea de sfintenie e legată de ideea de minune. Un sfînt poate face o minune. Geniul face isprăvi, nu minuni. Lumea, acum e ancorată în cultul genialitătii ca slăvire a progresului în afară. Atît. Or, cu cît sîntem mai avansati, mecanic si material, cu atît sîntem mai departe de esenta reală a lumii, de sfintenie.

108. Singurii oameni care nu pot fi suspectati că se înfioară în fata mortii sînt sfintii.

109. A fi sfînt înseamnă a fi suveranul tău perfect.

110. M-a întrebat odată Nae Ionescu ce cred despre evreul acesta, despre Pavel. Stii ce i-am spus? - ăsta nu-i om, domnule, este toată Mediterana.

111. Trei ore am vorbit atunci în curtea închisorii, de Platon si despre Hristos. Zice colonelul: Vă rog să scrieti ce-ati vorbit, ca nu cumva ministrul de interne Drăghici să spună că sînt solidar cu dumneavoastră. - Domnule colonel, cum să fim noi solidari? Eu tocmai d-aia am venit aici, că nu sîntem solidari unii cu altii...

112. Este incorect să ai dispret fată de tehnică. Eu nu sînt tehnocrat, însă recunosc că în bătălia pentru adaptare, tehnica este universal utilă. Dar asta nu înseamnă că tehnica poartă în ea dimensiunea infinitului.

113. Cînd va dispărea ultimul tăran din lume - la toate popoarele, vreau să spun - va dispărea si ultimul om din specia om. Si atunci or să apară maimute cu haine.

114. Tăranul este omul absolut.

115. I-am spus eu părintelui Stăniloaie că nu mă consider un Socrate. Dar cum vă socotiti? Popă, zic. Si unde aveti parohia? - N-am parohie, dar spovedesc pe unde pot.

116. Desi sînt bolnav si neajutorat, nu îmi pare rău că exist. Încerc eu să-mi pară rău, dar n-are sens. Stiti de ce? Pentru că eu constat, în mod evident, că exist. Ceea ce mă confiscă pesimismului de a mă autonega este evidenta existentei mele. Omul care se sinucide n-a constatat că e om. N-a reusit să intuiască existenta sa. Să se trăiască pe sine. Eu nu mă pot sinucide - indiferent de starea mea, sănătate sau boală - fiindcă nu m-am făcut eu. N-am venit cu voia mea pe lumea asta. Si nici n-am să plec de voie din ea. ăsta este jocul fundamental al existentei mele.

117. Am avut si discipoli... Nu se putea să nu am discipoli, fiindcă sînt un om vorbăret. Toată suferinta mea se datoreste poftei mele de a vorbi fără restrictii...

118. A fost întrebat un tăran, în închisoare: ce întelegi din tot ce spune Petre Tutea! Zice: nu înteleg nimic, dar e o grozăvie!

119. Cînd am văzut, în închisoare, că tot regimul care mi se aplică e inoperant - puteam eu, ca om, să-mi explic asta? Si atunci m-am gîndit că există o fortă supracosmică, transcendentă, numită Dumnezeu. Numai El putea face isprava asta, ca eu să scap de înlăntuire. Pentru că, personal, nu mă pot dez-lăntui si elibera. Iar a vietui acolo, la închisoare, fără asistenta Lui nu se poate; au fost oameni care au murit... Atunci s-a născut în mine credinta nelimitată în atotputernicia si atotbunătatea divină.

120. Am devenit un gînditor crestin cînd mi-am dat seama că fără revelatie, fără asistentă divină, nu pot sti nici cine sînt, nici ce este lumea, nici dacă are vreun sens sau nu, nici dacă eu am vreun sens sau nu. Nu pot sti de unul singur. Cînd mi-am dat seama că fără Dumnezeu nu poti cunoaste sensul existentei umane si universale.

121. M-a întrebat cineva odată: Mă Petrică, tu cînd te asezi la masa de scris cum scrii? - Sînt emotionat de fila goală. Prima mea grijă e să nu fiu pîndit de demonul originalitătii. Urmăresc să nu fiu original si să fiu cuviincios. - Esti inspirat? - Nu, nu stă niciodată un zeu în coltul camerei mele cînd scriu eu. Sînt foarte nelinistit. Eu, care sînt crestin... Am două nelinisti; să nu se afle în expunerea mea nici o inadvertentă terminologică si nici o impietate.

122. Nu mă interesează trecutul. De cîte ori mă întreabă cineva cînd m-am născut, spun că într-unul din anii trecuti.

123. Treisprezece ani de închisoare... Aveam doar o hăinută de puscărias. Ne dădeau o zeamă chioară si mămăligă friptă. M-au bătut... M-au arestat acasă. Nici nu tin minte anul... Cînd m-au anchetat am lesinat din bătaie. Iacătă că n-am murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost după aceea la Jilava, la Ocnele Mari si pe urmă la Aiud. Eu mă mir cum mai sînt aici. De multe ori îmi doream să mor. Am avut mereu lasitatea de-a nu avea curajul să mă sinucid. Din motive religioase... Treisprezece ani! Nu pot să povestesc tot ce-am suferit pentru că nu pot să ofensez poporul român spunîndu-i că în mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozităti.

124. M-a întrebat un anchetator: De ce ai vorbit împotriva noastră, domle? - N-am vorbit, domle. - Cum n-ai vorbit? - Păi împotriva voastră vorbeste tot poporul român. Ce să mai adaug eu? Si mi-au dat 20 de ani muncă silnică făra motive. Mi s-a prezentat sentinta de condamnare ca să fac recurs. La cine să fac recurs, la Dumnezeu?

125. Am fost solicitat, în închisoare, să scriu pentru revista Glasul patriei, ca si Nichifor Crainic. Mi s-a părut ciudat să fii arestat si să scrii, să meditezi. Adică să spui: vă multumesc că m-ati arestat! Asta era o porcărie nemaipomenită, să obligi un detinut să scrie. El poate să-si scrie memoriile, dar nu pentru tine, ăla care-l persecuti...

126. Eu, cultural, sînt un european, dar fundamentul spiritual e de tăran din Muscel. La închisoare, grija mea a fost să nu fac neamul românesc de rîs. Si toti din generatia mea au simtit această grijă. Dacă mă schingiuiau ca să mărturisesc că sînt tîmpit, nu mă interesa, dar dacă era ca să nu mai fac pe românul, mă lăsam schingiuit pînă la moarte. Eu nu stiu dacă vom fi apreciati pentru ceea ce am făcut; important e că n-am făcut-o niciodată doar declarativ, ci că am suferit pentru un ideal. E o monstruozitate să ajungi să suferi pentru un ideal în mod fizic.

127. Definitia mea este: Petre Tutea, românul. Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire si suferintă. Si convingerea mea este că suferinta rămîne totusi cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu.

128. Eu n-adun nimic. Îmi spunea un popă, zice, păi dumneavoastră vă risipiti asa, vă poate fura oricine... Zic: uite, părinte, eu, zic, am adoptat conceptia regelui Frantei în materie de risipire a ideilor mele. Conceptia lui despre cartof. Cînd au venit cartofii din America, tăranii nu-i cultivau. ''Să mîncăm noi buruiana asta din pămînt...'' Ce a zis regele Frantei? ''Mă, seamănă, mă, cartofi pe mosia mea si, cînd or vedea tăranii că îi păzesc, or să-si dea seama că-s lucru bun. Lăsati-i să fure, că asa se răspîndesc cartofii în tară.''

129. Odată, în hol la Athénée Palace, m-a arestat Securitatea pe motiv că fac speculă. Cu ce? i-am întrebat. Nu mi-au răspuns. Si atunci mi-am adus aminte de vorba unui prieten de la Cluj: ''Cu idei, frate, cu idei!''

130. Un umanist pur, adică indiferent religios, practică formele vietii de junglă, împingînd cruzimea pînă la forma gratuită a bestialitătii tigrului. Vremea noastră este plină de astfel de exemplare.

131. Umanismul este una din formele grave ale rătăcirii omului modern, care pleacă din antropocentrismul Renasterii. În Renastere, ''titanii'' s-au umflat prin autocunoasterea necunoasterii. Ei nu se cunosteau pe ei însisi si au crezut că s-au descoperit ca oameni.

132. Omul - javra asta bipedă, pe care eu îl consider ''animal prost'', homo stultus - atunci cînd se screme să facă singur ordine, adică cînd practică umanismul, îl înlocuieste pe Dumnezeu cu el. Nicăieri Dumnezeu n-a avut de furcă cu dracul mai mult decît în sacrul spatiu al Italiei. Acolo, adică, unde s-a născut umanismul în Renastere.

133. (Vlad Tepes) are meritul de a fi pus pe tronul Moldovei pe cel mai mare voievod român, pe Stefan cel Mare. Cu armele! Are meritul că l-a si bătut. Si are mai ales meritul că a coborît morala absolută prin tepele puse în cur la nivel absolut. Dormeai cu punga de aur la cap si ti-era frică să n-o furi tu de la tine. ăsta-i voivod absolut, Vlad Tepes. Păi fără ăsta istoria românilor e o pajiste cu miei!”

Noi, cu noi !!!

IANCU GHEORGHE

25. 09. 2012

...................................................................................................

Azi, după aproape 23 de ani dela evenimentele din decembrie 1989, oricine, care încă mai cunoaște cum arăta România și cât de mare potențial de creștere și dezvoltare avea, văzând în ce stare este țara noastră, poate foarte bine să-și de-a acum seama, ce s-a întâmplat și cine sunt vinovați.

Regretatul Adrian Păunescu, ne-mai putând răbda ceia ce se întâmpla sub ochi lui, a luat arma sa -cuvântul și a compus poezia de mai jos, având ca titlu original -„MARȘ DE ADIO”.

Marea problemă este acum, dacă fiecare dintre noi am ajuns la maturitatea necesară pentru a putea face schimbarea necesară și ce trebuie să facem pentru ca asta să se întâmple chiar cu ocazia alegerilor din decembrie 2012, pentru că așa nu mai merge.
Ce putem altceva să facem mai bun, decât să venim toți aceia dintre noi,  ce se simt capabili și sunt hotărâți să se pună în slujba concetățenilor noștri, și a țării noastre, intrând în ECHIPA UNIUNII POPULARE SOCIAL CREȘTINE ( UPSC ) și asumându-și răspunderea și onoarea de a candida pentru un mandat de parlamentar, pe listele UPSC.

Ceilalți dintre noi, să convingem și să milităm pentru ca tot electoratul de dreapta să voteze UPSC, alegându-și în felul acesta proprii reprezentanți în Parlamentul României și de ce nu în Guvernul României.

Noi, cu noi !!!

„Cristosul mamii voastre de nemernici!”

„La muncă, derbedei, că trece anul
Si vin ăilalti si-o să vă ia ciolanul.
Făceati pe democratii cei cucernici,
Cristosul mamii voastre de nemernici!
Scuipati-vă-ntre voi cum se cuvine
Si-apoi convingeti-vă că e bine.
C-ati luat o tară de mai mare dragul
Si i-ati distrus averile si steagul.
S-ajungem colonia de ocară
Care-si va cere scuze in maghiară.
Si, prin complicităti cu demoni aprigi,
Ati desfiintat uzine, campuri, fabrici.
Si, prin vanzări de tară infernale,
Ati omorat cu voia animale.
La greul greu care mereu ne-ncearcă,
Răspundeti cu un greu de moarte, parcă.
Si i-ati găsit si bolii un remediu
Intoarceti Romania-n Evul Mediu.

Ce căzături, ce tarfe, ce mizerii,
V-as desena cu acul, să vă sperii.
Dar voi nici sange nu aveti in vine,
Ci credite din călimări străine.
Le stiti lui Hitler si lui Stalin taina
Si-mpingeti Bucovina in Ucraina.
Asa cum ceilalti, limpezească-i valul
S-au compromis negustorind Ardealul.
De unde sunteti, mă, din ce găoace,
Cum v-au putut părintii vostri face?
Ce condimente le-au picat in spermă
De e trădarea voastră-atat de fermă ?
Ati pus nenorocita voastră labă
Pe-această tristă tară basarabă.
Si vreti cu-amenintare si cu biciul
S-o faceti *** voastră de serviciu.
Mimati respectul pentru cele sfinte,
Dar vindeti si pămanturi si morminte.
Ati inventat examene severe,
Supunere poporului spre-a-i cere.

Si toată zbaterea a fost degeaba
Că-n nas mai marii v-au inchis taraba.
Minciuna voastră v-a adus pe scenă,
Actori intr-o politică obscenă.
Si-acum, că-i un prăpăd intreaga tară ,
Ia cereti-vă, putintel, afară.
Decat să vă trimită tara noastră,
Mai bine mergeti voi in mama voastră.
Plecati de-aici, cu-o grabă funerară,
Si nu albanizati această tară .
Băgati viteză, că vă trece anul
Si s-a scurtat si s-a-nvechit ciolanul.
Si ce vă pot eu spune la plecare
Decat lozinca lui Fănus cel mare :
Nenorocitilor, se rupe snurul,
"La muncă, la bătut tărusi cu curu!"”

Adrian Păunescu (6 iunie 1997, Dăbuleni)
Titlul original: MARS DE ADIO

26. 09. 2012
.................................................................................................................................


ÎNCEPÂND DE AZI 24 SEPTEMBRIE 2012 DESCHID UN CICLU DE ARTICOLE PE CARE ÎL NUMESC - EXPERIENȚE ELECTORALE, AȘA NU !!!

Astfel vă ofer posibilitatea de a cunoaște și pe această cale, opinia și constatările unui adevărat patriot român, în puterea vârstei, dar și a cuvântului ce mereu ne-a obișnuit cu o atitudine, ce unii o numesc curajoasă, iar eu o consider ca normală. De cine altul poate fi vorba, decât de domnul ION COJA, pe care îl invităm să ni se alături în lupta noastră pentru RENAȘTEREA ȘI RECONSTRUCȚIA DREPTEI POLITICE ROMÂNEȘTI ȘI ODATĂ CU ACEASTA ȘI A ROMÂNIEI pe CALEA DREAPTĂ A ECONOMIEI SOCIALE DE PIAȚĂ ca a șaptea națiune europeană, țară NATO și actor important al economiei globale, în UNIUNEA POPULARĂ SOCIAL CREȘTINĂ ( UPSC ), uniune politică care și-a propus drept obiectiv formarea unei ADEVĂRATE ALTERNATIVE POLITICE DE DREAPTA opusă USL și  ARD, formată din OAMENI NOI ȘI VECHI ÎN POLITICĂ, oameni potriviți pentru a forma o adevărată echipă, capabilă și în stare să câștige alegerile din decembrie și drept consecință să asigure cu responsabilitate și competență conducerea bună de care are atâta nevoie patria noastră, ca reprezentanți legitimi ai tuturor cetățenilor români, pentru că UPSC este un partid popular, creștin și social
Cum putem face asta ?
Venind împreună cu noi să dăm naștere unei GENERAȚII NOI ÎN POLITICĂ, formată de data aceasta din OAMENI POLITICI ADEVĂRAȚI competenți, dar eficienți în tot ceea ce fac, dând dovadă de iubire față de oameni și țară, responsabili și integri în orice situație.
Fiind totodată hotărâți să facem MAREA SCHIMBARE, schimbare care trebuie să înceapă cu acceptarea schimbării de sine și apoi schimbând cu OAMENI NOI, dându-le votul nostru, pe toți aceia ce ne-au condus de 23 de ani încoace și cărora le datorăm starea deplorabilă în care ne aflăm cu toți, o clasă politică ce nu mai are nici o putere de a renaște speranța în societate și să repornească motoarele societății - o clasă politică consumată și eșuată.
Vă așteptăm  să fiți membri noștri,  iar pe cei mai buni dintre noi să-i desemnăm drept candidați la un mandat de parlamentar !!!

Noi, cu noi !!!

IANCU GHEORGHE

25. 09. 2012

.....................................................................................................

„Atât de tineri și deja jigodii!

      Când Băsescu a ajuns primar general al Capitalei, în 2000, de la doi angajați în echipa sa electorală am aflat ce tehnici de fraudare a folosit, mai ales în turul al doilea, cel decisiv. Scheme ingenioase unele, altele simple, bazate, banditește, pe bani peșin, cu care a cumpărat diverse persoane angajate în procesul de înregistrare și numărare a voturilor. Ca schemă ingenioasă mi-a fost prezentată următoarea: a alcătuit un grup numeros de tineri, care s-au declarat studenți – ceea ce unii chiar erau, și aceștia s-au prezentat la partidele politice, mai ales la cele neparlamentare, cerându-le să le dea o acreditare de observatori neutri la secțiile de vot. Pasămite, sunt studenți săraci și ar mai putea să câștige astfel un ban cinstit. Cei mai mulți nu au fost refuzați. Apoi, prin tragere la sorți, majoritatea acestor „reprezentanți” ai unor partide ne-angajate în lupta pentru Primăria Capitalei, au ajuns în secțiile de vot, de regulă chiar mai mulți în aceeași secție, ceea ce a facilitat producerea unor nereguli fără ca reprezentanții adversarului să-și dea seama...

      La data aceea m-a întristat gândul că s-au găsit atâția tineri dispuși să se vîndă pentru niște bani murdari. Pe unul dintre acești sudenți s-a întâmplat să-l cunosc și să abordez cu el subiectul: nu, nu era deloc jenat de ceea ce făcuse, era mai degrabă amuzat că participase la o „schemă” atât de isteață. E meseriaș, a spus despre Băsescu, cu admirație totală.

      În 2009 Băsescu a cumpărat cu bani cheș, dați pe sub mână, și cu felurite favoruri o mulțime de persoane. Circa un miliard de euro au fost puși la bătaie de Băsescu & banda sa pentru a cumpăra suflete! Suflete de magistrați, de polițiști, de politicieni, de ziariși, de funcționari ai statului... Pentru a le murdări și mutila pentru totdeauna. „Beneficiari”, din nou,  o mulțime de tineri. Din nou am cunoscut câțiva astfel de tineri care, pentru asemenea plăți, și-au trădat nu numai ideile, dar și camarazii...

      Traseul politic al lui Băsescu înscrie la inventarul dezastrelor și această pervertire a sute, a mii de tineri, care au primit de la Băsescu botezul sperjurului, imboldul și răsplata ticăloasă a minciunii, a trădării, a abdicării de la ceea ce, dintotdeauna, caracterizează vârsta elanurilor nobile, generoase, dezinteresate. De unde atâtea elanuri?! Ce-s alea?!, își va fi șoptit în barbă individul fără nici urmă de obraz!... Individul care de copil a devenit pârâciosul clasei, al școlii, al generației! Adică infam informator al Securității!

      La acea vârstă nu ajungi informator prin constrângere, ci numai din vocație, din dorința irepresibilă de a face rău, din pornirea înnăscută de a nu-ți păsa de alții!... Cum să-i pară rău acum că-i face și pe alții să-i calce pe urme, să se lepede de demnitate, de sufletul de om și alte mofturi?!... Ce-s alea? Iată, el a ajuns ditamai președintele fără să aibă așa ceva. Nici măcar habar nu are... Cu atât mai puțin nevoie!

     

      ...Mai presus de dezastrul economic și politic cu care se va încheia dictatura golanului agresiv și laș, cel mai scump ne va costa dezastrul moral pricinuit de Băsescu societății românești. Lasă-n urma lui urît mirositoare o mulțime de tineri pe care i-a cumpărat, i-a năimit, i-a mancurtizat, i-a pervertit, i-a corupt, i-a nenorocit, făcând din ei niște ne-isprăviți, niște ne-oameni! Nu pe bani puțini, ci pe sume atrăgătoare, atractive, la care le-a fost greu să reziste bieților copii! Ceea ce pentru unii devine o scuză, dacă nu cumva un titlu de fală! Au pus ei umărul la ticăloșiile ticălosului președinte, dar nu pentru o mână de arginți!...

      Tineri pe care Băsescu și cei din haită i-au mutilat sufletește pentru todeauna, i-au dedulcit la o existență nedemnă, la un trai în minciună și nemernicie!... Băsescu i-a învățat că rentează și e și distractiv să-ți trăiești viața ca o lichea, ca o jigodie, javră, canalie, derbedeu și cum i-a mai spus lumea!

      Modelul prezidențial i-a încurajat pe tinerii ciraci să fie mândri și semeți că au făcut alegerea cea mai deșteaptă! Le-am plâns de milă văzându-i pe micul ecran cât de mari se dădeau! Cât de tare răsuna în vocea lor golul sufletului pierdut...

      Toată vara am urmărit emisiunile unor posturi TV care s-au înhăitat la o misiune ce părea imposibilă: să-l salveze pe președintele infractor de la demiterea prin referendum. Probabil cel mai activ și mai penibil a fost postul B1TV... La emisiunile dedicate bătrânei șulfe au debutat o mulțime de tineri comentatori, care mai de care mai ziarist și mai publicist, ba chiar și sociologi câțiva. I-am ascultat fascinat fără voia mea de spectacolul nud al depravării fără complexe, fără sfială. Se vedea pe ei că nu cred o iotă din ce spun, dar spuneau mai departe, să nu rămână nimic nespus din ce se angajaseră să spună, din ce fuseseră dresați să spună, cum că negrul e alb, că cercul este pătrat și că nimic nu poate fi mai demn pentru comportamentul civic decât absența de la vot...”

 ION COJA 

  A PARTICIPA LA ALEGERI NU-I TOTUL, TOTUL ÎNSEAMNĂ SĂ CÂȘTIGI ȘI NU ORICUM, CI PRIN CINSTE ȘI CORECTITUDINE POLITICĂ. NUMAI PROCEDÂND AȘA VOM PUTEA DEVENI OAMENI POLITICI ȘI DE STAT, ALTFEL NUMAI „animal politic”.

Noi, cu noi !!!

IANCU GHEORGHE

23. 09. 2012

........................................................................................................

                                                                                          
Stimate domnule Iancu,

"Soluția adevărată de rezolvare a TUTUROR problemelor cu care se confruntă populația Țării constă, așadar, în ORGANIZAREA TEMEINICĂ a marii majorități a cetățenilor în jurul unei MIȘCĂRI CIVICE și POLITICE.

Această MIȘCARE va trebui să fie capabilă să preia puterea politică prin mijloace exclusiv pașnice, din mâinile actualilor politicieni, CU SCOPUL DE A PRELUA ȘI PUTEREA ECONOMICĂ DIN MÂINILE STATULUI, ALE OLIGARHILOR AUTOHTONI ȘI ALE STRĂINILOR PENTRU A O DA POPORULUI pentru ca, în final, să reconstruiască societatea românească pe baze autentic democratice și în spiritul acelora dintre tradițiile noastre naționale care sunt sănătoase și demne de a fi urmate.

În momentul de față, din păcate, NU există nici o organizație civică și nici un partid politic care să aibă un astfel de program.

Deci ele TREBUIE să fie create.

IAR MIȘCAREA, ATÂT CIVICĂ CÂT ȘI POLITICĂ, VA TREBUI PUSĂ PE PICIOARE ȘI FĂCUTĂ SĂ FUNCȚIONEZE  CU  MULTĂ  RĂBDARE, CU  TENACITATE, CU  SPIRIT  DE SACRIFICIU ȘI CU ONESTITATE, chiar dacă, din păcate, marea majoritate a locuitorilor României nu posedă respectivele calități.

PENTRU CĂ NU EXISTĂ ALTĂ CALE DE A IEȘI DIN ACEASTĂ SITUAȚIE NEFERICITĂ"

15.01.2012                                                                                                                                                                                                                                    Șerban Popa

DE CE SUNTEM ÎN ACESTĂ SITUAŢIE SI CUM IEȘIM DIN EA ?

Orice societate se bazează pe PROPRIETATE.
Ceea ce înseamnă că important pentru membrii oricărei societăți este să fie proprietari :
- ai băncilor,
- ai rezervelor minerale, munților, pădurilor, apelor și plajelor,
- ai terenurilor agricole și ai terenurilor construibile,
- ai combinatelor, fabricilor, uzinelor, birourilor, căilor și mijloacelor de transport și ai infrastructurilor de orice fel,
- ai stațiunilor turistice, hotelurilor, restaurantelor și magazinelor,
- ai teatrelor, cinematografelor/mallurilor, televiziunilor și radiourilor,
- ai tuturor celorlalte bunuri care produc, într-un fel sau altul, bunăstare.

Înainte de 1990, în societatea socialistă românească, “multilateral dezvoltată,” toate bunurile pe care le-am enumerat, care se numesc mijloace de producție și care, într-un cuvânt, poartă denumirea de CAPITAL, se aflau în proprietatea comună a ÎNTREGULUI POPOR.
Adică a TUTUROR membrilor societății, a TUTUROR cetățenilor Țării care, prin muncă proprie și sacrificii, acumulaserăm un capital în valoare de sute de miliarde de dolari/euro.
Iar dreptul de proprietate comună a TUTUROR cetățenilor Țării, asupra TUTUROR bunurilor mijloace de producție (al capitalului) se afla consființit în Constituția RSR din 1965.
Constituție care s-a aflat în vigoare, atât la 22 Decembrie 1989, cât și după această dată, până în 1991.
Statul socialist fusese DOAR administrator al respectivelor bunuri, al respectivului capital.
Nicidecum proprietarul bunurilor, al capitalului.
Fusese - este adevărat - un administrator dictatorial, criminal, ineficient, corupt și uzurpator.
Pe care, tocmai de aceea, îl și alungaserăm în 22 Decembrie 1989.
Așadar nici statul post socialist “emanat“ și “democrat“, moștenitorul statului socialist, nu putea emite nici un fel de pretenții de a fi proprietar asupra bunurilor care - DE DREPT - ne aparțineau nouă, cetățenilor.

Cu toate acestea, cu complicitatea așa-ziselor elite și a străinilor, noul stat s-a autoproclamat, în mod netemeinic și nelegal, prin promulgarea, la 7 august 1990, a Legii 15/1990, proprietarul fostelor întreprinderi socialiste.
Declarându-le - pentru a ne prosti în față - un “morman de fier vechi“.
Prin promulgarea Legii 15/1990 au fost deci încălcate, în mod flagrant, prevederile Constituției RSR 1965, aflată în vigoare.
Drept urmare, Legea 15/1990 este NECONSTITUȚIONALĂ și, în consecință, NULĂ.
Statul a comis astfel - prin efectul respectivei Legi - cel mai mare FURT din istoria României, deoarece atunci, în 7 august 1990, statul și-a furat proprii cetățeni de TOATĂ AVEREA LOR COMUNĂ .
După care ca orice hoț autentic, statul a dat pe nimic complicilor - pseudo elitelor, adică foștilor activiști pcr, securiștilor și bișnițarilor, precum și străinilor - (aproape) tot ceea ce a furat.
Punând în aplicare alte legi lovite de aceeași nulitate ca și Legea 15/1990 (cum au fost Legea 58/1991, sau Legea MEBO) statul a zis că face “privatizare.“
Adică a traficat și încă mai trafichează, în mod ILEGAL, întreprinderile și bunurile furate de la noi.

Iată deci ADEVĂRATA cauză a mizeriei și a umilinței noastre : FURTUL INTREGII NOASTRE AVERI COMUNE DE CĂTRE STAT.
Tot ceea ce suportăm de peste douăzeci de ani încoace :
- “privatizările” pe doi lei
- politizarea, corupția și furturile la toate nivelurile administrației centrale și locale,
- mafiotizarea economiei prin așa-zisul “capitalism de cumetrie,”
- evaziunea fiscală, economia neagră și cea gri
- legislația defectuoasă, uneori de-a dreptul criminală
- politizarea, subordonarea și coruperea justiției
- încălcarea grosolană și brutală a drepturilor și libertăților cetățenești
- prăbușirea nivelului de trai, chiar sub cotele catastrofale atinse pe vremea regimului comunist
- dispariția a zece la sută din populația României prin emigrare și genocid
- distrugerea industriei, agriculturii și a sistemelor de învățământ, de sănătate și de asigurări
- pervertirea fără precedent a moravurilor
reprezintă, în realitate, EFECTELE IMPLACABILE ale FURTULUI comis de către statul român la 7 august 1990 împotriva propriului popor, a noastră a tuturor.
Efecte de care nu vom scăpa decât cu condiția de a eradica cauza însăși : FURĂCIUNEA
De altfel, calcule economice simple făcute de același economist, Constantin Cojocaru, arată fără putință de tăgadă că, urmare DIRECTĂ a FURTULUI comis prin promulgarea de către Ion Iliescu a Legii 15/1990, promulgare urmată de punerea în aplicare a așa ziselor legi ale „privatizării”, în cei douăzeci de ani care au trecut de la lovitura de stat din Decembrie 89, statul român - în cârdășie cu mafia autohtonă și cu oligarhii lumii - au dat românilor o ȚEAPĂ de peste 1500 de miliarde de euro.
Ceea ce înseamnă că, în ultimii douăzeci de ani, fiecare român a fost FURAT, în total, cu peste 100 de mii de euro.
Adică, statul/hoțul și complicii lui au furat DIRECT, de la fiecare român, mai mult de 5000 de euro în fiecare an, sau peste 400 de euro în fiecare lună.
Ceea ce reprezintă cel puțin un salariu mediu lunar pe economie.
La acest jaf cumplit - despre care, cu o singură firavă excepție, nu vorbește nimeni altcineva, nicăieri - adăugându-se și „pagubele” curente/indirecte suferite de fiecare cetățean.
Trebuie știut însă că aceste pagube colaterale - despre care se pomenește, doar din când în când, doar în unele ziare și doar la unele televiziuni - pagube care sunt cauzate de corupția endemică a politicienilor și a funcționarilor statului legați ombilical de : borduriști, asfaltangii, telegondolieri, energicieni, etc. reprezintă, însumate în cei douăzeci de ani de „tranziție”, doar cam 300 de miliarde de euro, față de cei 1500 de miliarde de euro pe care statul român și complicii lui i-au furat, prin „privatizare”, de la cetățenii României.

Și atunci, ce avem de făcut ?
În primul rând !
Să nu (mai) acceptăm furtul, ci să luăm înapoi TOT ceea ce statul ne-a furat și este al NOSTRU.
Măcar, atât cât a mai rămas.
Adică, SĂ CONFISCĂM FĂRĂ DESPĂGUBIRE capitalul pe care statul l-a furat de la noi și, fie îl mai păstrează, fie l-a dat pe nimic oligarhilor autohtoni și străini.
In al doilea rând !
Să nu ne (mai) mărginim să cerem doar locuri de muncă, salarii, pensii și ajutoare mai mari și biruri mai mici, ci SĂ CONFISCĂM FĂRĂ DESPĂGUBIRE, de la stat, de la oligarhii autohtoni și de la străini toate bunurile și fondurile bănești care au rezultat din exploatarea, fără drept, a capitalului pe care statul l-a furat și cu care s-a cadorisit și i-a cadorisit.
În al treilea rând !
Să nu ne (mai) amăgim că există democrație, libertate și bunăstare fără PROPRIETATE și SĂ ÎMPĂRȚIM, ÎN PROPRIETATE PRIVATĂ, tot acest capital - atâta cât mai există și mai poate fi recuperat - între noi, TOȚI cetățenii României, proprietarii lui de drept.
În sfârșit, în al patrulea rând !
Să (RE)CONSTRUIM, pe baza faptului că suntem proprietarii legitimi și legali ai averii noastre și astfel vom redeveni și proprietarii ei efectivi, o economie (capitalistă) normală și prosperă și o societate autentic democratică.

Soluția adevărată de rezolvare a TUTUROR problemelor cu care se confruntă populația Țării constă, așadar, în ORGANIZAREA TEMEINICĂ a marii majorități a cetățenilor în jurul unei MIȘCĂRI CIVICE și POLITICE.
Această MIȘCARE va trebui să fie capabilă să preia puterea politică prin mijloace exclusiv pașnice, din mâinile actualilor politicieni, (perindaţi în ultimii 23 de ani, fie la putere, fie în opoziţie) CU SCOPUL DE A PRELUA ȘI PUTEREA ECONOMICĂ DIN MÂINILE STATULUI, ALE OLIGARHILOR AUTOHTONI ȘI ALE STRĂINILOR PENTRU A O DA POPORULUI pentru ca, în final, să poată fi reconstruite economia şi societatea românească pe baze autentic democratice și în spiritul acelora dintre tradițiile noastre naționale care sunt sănătoase și demne de a fi urmate.

PENTRU CĂ NU EXISTĂ ALTĂ CALE DE A IEȘI DIN ACEASTĂ SITUATIE.


15.09.2012 Șerban Popa”



BUNĂ DIMINEAȚA DOMNULE POPA ȘERBAN !
PRIMĂVARA ROMÂNEASCĂ, UNDE PROCESUL DE RENAȘTERE ȘI RECONSTRUCȚIE A DREPTEI POLITICE ȘI ECONOMICE, A ROMÂNIEI, A ÎNCEPUT.
SĂ „CULTIVĂM„ TOT ESTE MAI BUN, AȘA CUM BINE ȘTIM S-O FACEM, ȘI SĂ NE BUCURĂM CU TOȚII DE „RECOLTĂ„.
CINE ALȚII DECÂT, NOI, CU NOI ??? !!!
CÂND ALTĂDATĂ, DECÂT ACUM ??? !!!

De altfel, sunt întru totul de acord cu scopul final al soluțiilor pe care le propuneți, dacă contextul o permite și lucrurile merg în sensul păcii și bunăstării sociale, „IAR MIȘCAREA, ATÂT CIVICĂ CÂT ȘI POLITICĂ, VA TREBUI PUSĂ PE PICIOARE” și presupune  oameni cu adevărat potriviți pentru o asemenea misiune de salvare a neamului și poporului nostru, patriei noastre - România.
În ceea ce mă privește, pot și vreau să-mi asum democratic și pașnic orice poziție în echipă, dar și acțiunile ce se cer, având în suflet, crez și obiective comune, bine gândite, dar mai ales oportune, care să ne crească identitatea și să ne plaseze pe CALEA DREAPTĂ a democrației, economiei sociale de piață, pluripartidismului politic și statului de drept, unde drepturile și obligațiile cetățenilor patriei noastre va trebui să aibă mediul propice pentru asumare și exercitare, fără nici cea mai mică îngrădire.
Să căutăm și să aducem lângă noi oamenii care trebuiesc și să facem ceea ce trebuie !!!!
Pe această cale, rog pe toții aceia dintre concetățenii noștri, ce sunt hotărâți să ducă mai departe misiunea de a asigura existența demnă și măreția neamului și poporului român, națiunii române - patriei noastre-ROMÂNIA, ca neam ales de Bunul Dumnezeu, să aibă casă pe acest pământ, ca  PĂMÂNT AL  FĂGĂDUINȚEI și să vină împreună cu noi,  să creștem și să dezvoltăm ALTERNATIVA POLITICĂ LA ALEGERILE VIITOARE, UNIUNEA POPULARĂ SOCIAL CREȘTINĂ, ca contrapondere la cele de până acum și cărora le datorăm starea actuală, destul de precară, guvernanți și parlamentari, care au suprimat speranța într-o societate dreaptă și prosperă și erodat grav încrederea în clasa politică.
Obiectivul imediat este formarea unei ECHIPE POTRIVITE, FORMATĂ DIN OAMENII POTRIVIȚI, capabili să-și asume misiunea de a participa la alegerile generale din decembrie 2012, CÂȘTIGAREA ALEGERILOR, și pe cale de consecință asigurarea CONDUCERII BUNE de care are nevoie țara noastră pentru a putea renaște speranța în societate, a restabilii încrederea în NOUA CLASĂ POLITICĂ, a ne lua țara în bună grijă și administrare pentru a repornii cu tot elanul și potențialul, toate motoarele societății românești, a fiecărui bun cetățean român, ca o șansă nouă pe care trebuie să ne-o dăm și să o valorificăm, ca țară europeană importantă, demnă și respectată, dar și ca actor important al economiei globale.

AVEM CU CINE, AVEM CU CE, AVEM PENTRU CINE !!!

Noi, cu noi !!!

VĂ AȘTEPTĂM SĂ FIM UNIȚI ȘI SĂ FACEM CE TREBUIE PENTRU ONOAREA DE A FI BUNI CETĂȚENI ROMÂNI ȘI EUROPENI !!!

AȘA SĂ NE AJUTE BUNUL DUMNEZEU !!!


IANCU GHEORGHE