Uniunea Populară

> > CINE SCRIE ISTORIA
> > ROMANIEI
> > ?
> >
> > Prof. dr. Maria-Luminita
> > Rollé, Universitatea din Edinburgh
> >
> > În Europa de Vest nu se
> > cunoaste istoria României si cei care o viziteaza acum vãd
> > sãrãcia materialã de astãzi, si nicidecum milenara ei
> > bogãtie culturalã si spiritualã. In plus, propaganda
> > maghiarã din SUA se bazeazã pe milioanele de dolari ale
> > D-lui Soros, care finanteazã edituri si opinii la
> > Bucuresti, în timp ce în Elvetia am auzit de la un doctor
> > în istorie (la Geneva, în iunie 1999) cã Transilvania a
> > apãrut în secolul XIII si de la un ambasador francez în
> > România (la Lausanne, în noiembrie 1998) cã
> >  poporul român a dispãrut timp de 1000 de ani ca sã
> > reaparã, ca prin miracol, în secolul XIV
> > !
> >
> > Cu
> > toate acestea, nimeni nu mentioneazã cã cea mai veche
> > scriere din Europa a fost atestatã arheologic in 1961, tot
> > în Transilvania, in satul Tãrtãria, pe râul Somes, în
> > judetul Alba, de cãtre Profesorul Nicolae Vlassa, de la
> > Universitatea din Cluj. În afarã de România, Tãblitele
> > de la Tãrtãria, datate 4.700 î.e.n., au fãcut ocolul
> > lumii anglo-saxone (Colin Renfrew, Marija Gimbutas) si au
> > creat dezbateri aprinse pe tot globul. Desi românii stiau
> > sã scrie acum 7000 de ani, acest detaliu esential nu este
> > nici în ziua de azi, dupã mai mult de 40 de ani, cunoscut
> > publicului românesc si nu apare în
> >  manualele de istorie.
> >
> >
> > Ce ne spun specialistii
> > din România ? În 1998 s-a publicat « Istoria României »
> > (Editura Enciclopedicã, Bucuresti) de cãtre un colectiv
> > academic sub conducerea unei « autoritãti în materie »,
> > Prof. dr. Mihai Bãrbulescu, culmea culmilor, de la aceeasi
> > Universitate (din Cluj), care nu spune ca Profesorul Vlassa
> > a descoperit Tãblitele. La pagina 15 a acestui impresionant
> > volum, Tãblitele de la Tãrtãria sunt mentionate cu semnul
> > întrebãrii într-o foarte scurtã frazã, fãrã nici un
> > comentariu: « Într-o
> >  groapã de cult de la Tãrtãria, s-au gãsit (…) trei
> > tablete de lut acoperite cu semne incizate (scriere ?), cu
> > analogii în Mesopotamia. »
> >
> > Dar
> > Dl. Bãrbulescu nu-si aduce aminte oare cã scrierea
> > proto-sumerianã apare cu 1000 de ani mai tîrziu si cã cea
> > cicladicã, proto-greacã, dupã 3000 de ani ? El a uitat
> > cã metalurgia în Europa apare tot în Transilvania, în
> > jur de 3500 î.e.n. ? Cã tracii sunt primul mare popor
> > indo-european care intrã în Europa tot în jur de 3500
> > î.e.n., cu mai mult de douã milenii înainte ca celtii,
> > etruscii, romanii, germanii, sau slavii sã aparã pe harta
> > Europei ? Si cã tracii ocupau tot teritoriul dintre Muntii
> > Ural si Tatra de la est la vest si de la Marea Balticã la
> > Dunãre si Marea Neagrã de la nord la sud
> >  ?
> >
> > De
> > asemenea, si în acelasi context, nici un specialist în
> > istoria României nu atrage atentia asupra altui
> > “detaliu” primordial, si anume cã limba traco-dacicã
> > este cu mii de ani anterioarã latinei (care apare abia în
> > secolul VI î.e.n.) si cã, în consecintã, limba românã
> > nu se trage din latinã, pentru cã, desi din aceeasi
> > familie, existã istoric înaintea latinei, deci este o
> > limbã proto-latinã. Latina se formeazã din etruscã si
> > greacã, care, desi amîndouã indo-europene, sunt scrise cu
> > un alfabet fenician, rãspîndit în lumea mediteranã a
> > epocii. În plus, estruscii ei însisi erau o bransã a
> >  celtilor, coborâti în sudul Alpilor în jur de 1200
> > î.e.n. La rîndul lor, celtii erau o bransã a tracilor
> > care migrau spre vestul Europei, si erau numiti ca atare,
> > adicã traco-iliri pânã în
> >  secolul VI î.e.n., când se deplaseazã din Noricum
> > (Austria) spre Alpii elvetieni, unde se numesc
> > helveti.
> > Atâtea
> > detalii ignorate despre originea, continuitatea, si însãsi
> > existenta poporului român dau de gândit. Cine schimbã si
> > interpreteazã istoria României?
> >
> > În
> > mozaicul de limbi si popoare de pe harta Europei, singurii
> > care au o continuitate de 9000 de ani pe acelasi teritoriu,
> > si o scriere de 7000 de ani, sunt românii de azi.
> > Transilvania nu a fost maghiarã si nici nu putea fi când
> > strãmosii maghiarilor de azi locuiau în nordul Mongoliei,
> > sursã turco-finicã nu numai a ungurilor, dar si a
> > bulgarilor (care nãvãlesc în România si în teritoriile
> > Bizantine din sudul Dunãrii în secolul VI), a turcilor si
> > a finlandezilor din zilele noastre. Hunii pãtrund în
> > Europa pânã la Paris , Roma si Constantinopole sub Atila
> > în secolul V, dar se retrag spre Ural pânã în
> >  secolul IX, când nãvãlesc din nou în Panonia, teritoriu
> > ocupat la acea datã de daci liberi (80%) amestecati cu
> > slavi (20%).
> >
> > Poporul
> > si limba dacã sunt deci cu mult mai vechi decât poporul
> > roman si limba latinã, dar cele douã limbi erau foarte
> > asemãnãtoare, si de aceea asimilarea s-a fãcut atât de
> > repede, în câteva secole. Ovidiu, poet roman exilat la
> > Tomis pe malul Mãrii Negre, nu numai cã a învãtat daca
> > imediat, dar în sase luni scria deja versuri în limba lui
> > Zalmoxis ! Invadarea Daciei, de fapt a unui coridor spre
> > Muntii Apuseni, a avut ca scop precis cele 14 care cu aur pe
> > care Împãratul Traian (de origine ibericã) le-a dus la
> > Roma ca sã refacã tezaurul golit al Imperiului. Peste mai
> > mult de 1000 de ani, dupã cãderea
> >  Constantinopolului sub turci în 1453, tributul plãtit
> > sultanilor otomani va fi tot în aur, în formã de
> > “techini”. Si tot în aur se plãtesc în ziua de
> > astãzi anumite interese în
> >  România, dupã ce tezaurul national de 80 tone-aur a fost
> > vîndut de Ceausescu la licitatie în Zürich si cumpãrat
> > de Banca Angliei. Cele 14, nu care romane ci milioane de
> > români din afara României înteleg si simt acum, mai bine
> > ca niciodatã, sensul versurilor transilvane “Muntii
> > nostri aur poartã, Noi cersim din poartã-n
> > poartã!”
> >
> > În
> > aceeasi ordine de idei, Imperiul Bizantin, care a durat mai
> > mult de 1.000 de ani (330-1453), în timp ce Europa de Vest
> > dormea sub jugul Bisericii Romane si a analfabetismului,
> > este complet necunoscut pe aceste meleaguri. Cultura si
> > civilizatia europeanã si-au mutat centrul de la Roma la
> > Constantinopole în 330, când Bizantul devine capitala
> > Imperiului Roman. Desi se studiazã istoria si limba Greciei
> > antice, Imperiul Bizantin este nu numai complet ignorat în
> > istoria Europei, dar chiar considerat “barbar” si
> > “incult”. Nici un istoric elvetian nu a fost capabil
> > sã-mi dea un singur nume de scriitor Bizantin,
> >  nici mãcar Ana Comnena !
> >
> > Nimeni
> > nu cunoaste aici cultura si civilizatia Bizantinã, religia
> > ortodoxã (“ortodox” este în limbile occidentale un
> > termen peiorativ), si cu atât mai putin istoria si traditia
> > românã. Faptul, esential, cã analfabetismul nu exista în
> > Bizant, dar exista în Europa de Vest în aceeasi perioadã
> > este si mai necunoscut. Academiile “pãgâne”
> > (socratice, pitagorice, orfice, druidice, etc.) au fost
> > toate închise în secolul VI, iar când în cele din urmã
> > universitãtile au început sã aparã în Occident în
> > secolul XIII (Oxford, Cambridge, Padova) ele erau controlate
> > de Biserica Romanã si studiau teologia.
> >  Numai cãlugãrii si clericii stiau carte, se îmbogãteau
> > prin exproprierea de pãmânturi în favoarea
> > mânãstirilor, si luau puterea în toate tãrile vestice,
> > prin misionarism si prozelitism la
> >  început (prin teroare si Inchizitie mai târziu), pânã
> > în secolul XI, când ultimul tinut liber, al vikingilor din
> > Scandinavia, cade sub puterea Romei
> > Papale.
> > Renasterea
> > italianã apare ca o consecintã clarã si directã a
> > cãderii Constantinopolui (1453), cu emigrarea în masã a
> > savantilor Bizantini cãtre Italia. De exemplu, numai Cosimo
> > de Medici primeste 5000 de savanti exilati din Bizant
> > într-un singur an la Florenta, acolo unde în curând vor
> > scrie Petrarca, Dante si Boccacio, si unde vor picta
> > Michelangelo si Leonardo da Vinci.
> >
> > Între
> > timp, cultura Bizantinã este pãstratã si cultivatã în
> > tãrile Române (de exemplu la Putna), care nu numai cã
> > îsi pãstreazã autonomia fatã de Imperiul Otoman,
> > plãtind-o în aur – ca de obicei -, dar voevozii români
> > trimit anual aur în Grecia pentru a sustine mânãstirile
> > ortodoxe (de exemplu la Muntele Athos).
> >
> > În
> > Occident, o scurtã istorie a României apare în 1943,
> > scrisã de Mircea Eliade în englezã la Lisabona si
> > publicatã la Madrid (“The Romanians, a Concise
> > History”, Stylos, Madrid, 1943), si republicatã peste
> > alti 50 de ani în România (“The Romanians, a Concise
> > History”, Roza Vânturilor, Bucuresti, 1992). În timp ce
> > prima istorie serioasã a Bizantului apare, tot în
> > englezã, de abia în 1988 (Lord John Julius Norwich, “A
> > Short History of Byzantium”, Penguin Books, London, 1988,
> > 1991, 1995, 1997). Cu toatã bunãvointa lui de a reabilita
> > “misterioasa” istorie a uitatului Imperiu Bizantin, din
> >  nefericire nici mãcar Lord John Julius, de la
> > Universitatea din Oxford, n-a avut acces la texte Bizantine,
> > pentru simplul motiv cã nu stie greaca, nici veche nici
> > nouã.
> >
> > În
> > final, se pune întrebarea de ce nouã milenii, atestate
> > arheologic, de civilizatie neîntreruptã pe teritoriul
> > României sunt ignorate nu numai în Europa de Vest dar si
> > în România ? Cu ce se ocupã istoricii români ? Si
> > reprezentantii României peste hotare ? Cine promoveazã
> > cultura milenarã a României ? Dacã dentistii, si nu
> > profesorii de românã, vor sã facã scoli în românã la
> > Geneva , sã nu ne mirãm dacã profesorii vor deschide în
> > curând cabinete dentare în acelasi oras.*
> >
> > În 1996, când am fost
> > la Bucuresti pentru a face cercetãri în mitologia tracicã
> > la Academia Românã, spre uimirea mea, mi s-a pus
> > întrebarea de ce mã intereseazã tracii si dacii, când
> > acesta era subiectul de predilectie a lui Ceausescu**, fapt
> > pentru care subiectul trebuie acum total ignorat. La rândul
> > meu, mã întreb ce conteazã 50 de ani de comunism în
> > comparatie cu cele 9 milenii de istorie româneascã
> > ?
> >
> >
> >
> > Prof.
> > dr. Maria-Luminita Rollé, Universitatea din Edinburgh,
> > Academic Consultant in European
> > Mythology