Uniunea Populară

istorie...

>

> Robert Ficheux, omul
> căruia România îi datorează, în parte,  graniţele de
> azi...

> “Cine crede că Marea
> Unire s-a datorat numai Adunării Româneşti de la
> Alba-Iulia din decembrie 1918 şi intelectualităţii
> greco-catolice, are o viziune
> patriotic-idilică asupra istoriei.
>
> Marile puteri
> victorioase, hotărîseră, destul de corect, să împartă
> înfrântul si destrămatul Imperiu Austro-Ungar, după
> criteriile populaţiilor majoritare.
> Aveau loc recensăminte,
> se făcuseră hărţi ale tuturor provinciilor imperiale
> după naţionalităţi,se pregăteau infiinţarea de noi
> ţări şi frontiere.
> Ungaria
> înaintase Parisului, unde aveau loc negocierile, hărţi
> ale Transilvaniei, în care, zona montană, platourile locuite
> numai de români din  Maramureş, Oaş, Haţeg, Lăpuş,
> Apuseni, Năsăud etc. apăreau
> ca pustii.

> Într-o primă
> variantă, populaţia maghiară, aglomerată în oraşe
> (acolo unde românilor le era interzis să se aşeze –
> n.r.) apărea ca majoritară în Ardeal.

> E meritul unor misiuni
> de geografi francezi, de-a fi urcat pe toate cărările
> transilvane şi de-a fi inventariat şi anunţat existenţa
> unor numeroase comunităţi române, acolo unde hărţile
> maghiare marcaseră pete albe, lucru ce a contribuit
> determinant la decizia marilor puteri de la Trianon (prin
> care Transilvania a revenit României –
> n.r.)”.

>  Acele misiuni de geografi francezi, despre
> care scria regretatul Radu Anton Roman, au fost conduse de
> geograful Robert Ficheux.
>
> Dacă n-ar fi existat
> profesorul Ficheux, azi Transilvania ar fi fost pământ
> unguresc.
>  Omul acesta, scria Roman, „făcuse şi
> dăruise istorie şi geografie României”. O Românie
> care, din nefericire, l-a uitat de tot, după trecerea sa la
> cele veşnice, săvârşită acum un deceniu. N-am auzit
> nicăieri să se organizeze măcar un simpozion sau o
> adunare în memoria sa.
>
> Acum, încercăm să
> aducem modestul nostru omagiu personalităţii lui Robert
> Ficheux, să povestim şi altora despre cine a fost şi cât
> de mult bine ne-a făcut       acest om, cu speranţa
> că anii ce vor veni şi, poate, generaţiile de după noi,
> îl vor aşeza la locul ce i se cuvine în istoria modernă
> a  Românie
> S-au
> împlinit 117 ani de la naşterea lui
> Robert Ficheux, omul căruia România îi datorează
> graniţele de azi. Ficheux a fost unul dintre cei mai mari
> geografi francezi, un foarte bun vorbitor de limba română
> şi un mare prieten al României.
>
> Robert  Ficheux a fost
> unul dintre cei mai mari geografi francezi, un foarte bun
> vorbitor de limbă română şi un mare  prieten al
> României. A fost, alături de celebrul lingvist
> suedez Alf
> Lombard,
> unul dintre cei mai mari iubitori ai ţării noastre, de
> când existăm ca stat „dodoloţ”.
>
>  Iată câteva repere din biografia
> profesorului Ficheux:
>
> * Membru corespondent
> străin (1 iunie 1948) şi membru de onoare din
> străinătate (9 martie 1991) al Academiei Române.
>  * Studii superioare la celebra Universitate
> Sorbona , fiind licenţiat în istorie şi geografie
> (1919-1920).
>  * Încadrat, în urma recomandării lui
> Emmanuel de Martonne (un alt nume ilustru al geografiei), la
> Institutul Francez de înalte Studii din Bucureşti
> (1924-1927).
>  * Teză de doctorat cu un subiect privitor la
> studiul geomorfologic al întregului masiv al Munţilor
> Apuseni.
>  * Revenit în România în anul 1932, devine
> secretar general al Institutului Francez din Bucureşti
> (până în 1935), apoi al Misiunii Universitare Franceze
> în România. În 1935, la recomandarea lui Emil Racoviţă,
> a fost numit succesor al lui George Vâlsan la Universitatea
> din Cluj-Napoca, unde a predat geografia fizică, până în
> 1938, când s-a întors în Franţa.
>  * Între 1927 şi 1996 a publicat nu mai
> puţin de 27 de cărţi, referitoare toate la România.
>  * Distins cu Ordinul Serviciul Credincios în
> grad de Mare Ofiţer, de către preşedintele Emil
> Constantinescu, în 1997. Două dintre cărţile lui Robert
> Ficheux le dau şi azi dureri de cap extremiştilor unguri:
> „Les Motzi” (Moţii), apărută în 1942 şi „Roumains
> et minorites ethniques en Transylvanie” (Români şi
> minorităţi etnice în Transilvania), apărută în
> 1990.

> Acestui om,
> cvasinecunoscut marelui public, România şi românii îi
> datorează enorm de mult. Practic, lui Robert Ficheux îi
> datorăm, în parte, Marea Unire de la 1918 şi existenţa
> ţării noastre între frontierele ei de azi.