sâmbătă, 16 septembrie 2017
Pentru prima
dată, o operațiune comună a CIA, KGB, GRU și a serviciilor maghiare au
lucrat impreuna pentru răsturnarea dictatorului român, Nicolae Ceausescu, spune
un participant direct la conspirație din serviciile speciale
ruse."
Pentru
prima dată, o operațiune comună a CIA, KGB,
GRU și a serviciilor de informatii maghiare au lucrat impreuna
pentru răsturnarea dictatorului român, Nicolae Ceausescu, ne spune un participant
direct la conspirație din serviciile
speciale ruse.
№ 6 (247) DIN
17 februarie 2011 ["Argumentele saptamanii" de Alexander Kondrashov]
În
Budapesta, la direcţia de informaţii a trupelor sudice ale armatei ruse, Roman
era cel mai tânăr ofiţer. Un locotenent major în poziţia de maior, nu e de
glumă! „Ce carierist”, cârteau căpitanii bătrâni.
Cu
toate astea, nici ei nu puteau nega faptul că nimeni nu cunoştea atât de bine
limbile străine precum acest tânăr. Roman vorbea foarte bine germana şi
franceza, iar maghiara şi româna, ca şi rusa, de altfel, îi erau limbi materne.
S-a
născut şi a crescut în Transcarpatia, în oraşul Muncaci (Muncevo), iată de ce
nici nu ştia cât sânge maghiar sau românesc îi curge prin vine.
La
petreceri, prietenii îl întrebau: ce naţionalitate are? Citându-l cu ironie pe
În
acea perioadă, în România, spre deosebire de Ungaria, nu existau trupe
sovietice. Din această cauză un ofiţer al spionajului militar cu greu îşi putea
exercita sarcina de monitorizare a programului nuclear românesc.
Cele
mai utile rămân vizitele în Transilvania şi întrevederile cu maghiarii din
Transilvania. La Timişoara, serviciile secrete sovietice dispuneau de o reţea
largă de agenţi secreţi sovietici.
Fariseii
politici
Ca un
profesionist adevărat, Roman timp de 20 de ani nu a deconspirat niciun nume,
locurile conspirative şi parolele colaboratorilor săi români. Cu toate acestea,
el a dezvăluit unele detalii ale operaţiunii de înlăturare a lui Nicolae şi a
Elenei Ceauşescu. Şi acest lucru a fost determinat de…însuşi Gorbaciov.
Acum,
cu ocazia aniversării a 80 de ani, în presa occidentală a pornit o întreagă
campanie în favoarea lui Mihail Sergheevici. Toţi îl slăvesc pe „Gorbi”… Şi
chiar însuşi Gorbaciov este interesat de menţinerea unei imagini de bunic
blând. Roman recunoaşte că i-a fost silă să asculte cum, primul şi ultimul
preşedinte al Uniunii Sovietice a condamnat la Bucureşti execuţia soţilor
Ceauşescu în decembrie 1989.
La
întrevederea cu jurnaliştii, fostul lider sovietic a declarat că ei au fost
împuşcaţi „asemenea unor animale”, iar acest lucru nu trebuie făcut, „oricât de
complicată ar fi fost situaţia în ţară”. În cadrul unei vizite private, fostul
preşedinte sovietic s-a întâlnit cu fostul preşedinte al României, Ion Iliescu.
Cei
doi aveau multe lucruri de care să-şi aducă aminte. Execuţia soţilor Ceauşescu
la peretele unui veceu rămâne pe conştiinţa lor, afirmă Roman.
În
noiembrie şi decembrie 1989, tânărul spion rus a exercitat funcţia de
traducător al unor şefi superiori, sosiţi cu o misiune secretă de la Moscova.
Ore întregi, generalii GRU au purtat discuţii cu şefii serviciilor secrete
maghiare. Roman îşi aminteşte bine că oaspeţii din capitală au subliniat în mai
multe rânduri că acţionau în conformitate cu ordinele ministrului apărării al
URSS şi la ordinele preşedintelui sovietic Mihai Gorbaciov.
În
acea perioadă, înlăturarea unui şef de stat putea fi autorizată doar de
Secretarul General al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică.
Cu
toate acestea, ofiţerii GRU erau circumspecţi şi au decis să acţioneze doar
prin intermediul serviciilor maghiare.
Abia
acum, prim-ministrul de atunci al Ungariei, Miklos Nemet, recunoaşte într-un
interviu publicat în ziarul „Magyar Hirlap” că serviciile maghiare au livrat
armament opoziţiei române în ajunul evenimentelor tragice, fiind antrenaţi în
tabere militare din Ungaria.
Timp
de două decenii acest lucru era menţinut în taină. Pe lângă aceasta, în rând cu
maghiarii, viitorii „revoluţionari” erau instruiţi şi de specialiştii sovietici
din trupele speciale.
Lucrurile
nu s-au limitat doar la acestea. Serviciile sovietice şi maghiare au reuşit să
recruteze mulţi funcţionari români de partid şi din aparatul de stat.
Cu viitorul preşedinte al
României şi prieten al lui Gorbaciov, Ion Iliescu, a lucrat rezidentul
Direcţiei Principale a KGB.
GRU
avea în vizor armata română. Printre agenţii recrutaţi se afla şi viitorul
ministru al apărării în primul guvern al lui Iliescu – generalul Victor
Stănculescu.
Pe
atunci el era printre favoriţii Elenei Ceauşescu. Deplină încredere în
"favoritul" soţiei avea şi Nicolae Ceauşescu.
Prima Etapa
dezinformarii
Cu
toate acestea, rolul principal în organizarea acţiunilor diversioniste în
România l-au jucat nu KGB, GRU sau serviciile secrete maghiare. O bună parte a
operaţiunilor au aparţinut CIA.
Astăzi,
conducătorul secţiei CIA pentru Europa de Est, Milton Bearden, recunoaşte că
toate acţiunile subversive au fost dirijate din Washington.
Care a
fost totuşi tehnologia schimbării regimului din România? În prima etapă – discreditarea lui
Ceauşescu. În acest scop, zeci de agenţi ai serviciilor secrete lucrau pentru
ca în presa internaţională să ajungă cât mai multe „materiale compromiţătoare”
despre dictator şi anturajul său. Spre exemplu, ziarele scriau că Comandatul
Suprem al Armatei a conferit gradul de locotenent căţeluşului său de pluş.
Etapa a doua a
dezinformarii
În
etapa a doua a operaţiunii s-a recurs la promovarea unor posibili succesori ai
dictatorului.
Astfel,
în presă a apărut informaţia că posibilul succesor al lui Ceauşescu ar putea
deveni Ion Iliescu.
Etapa a treia a
dezinformarii
În a
treia etapă a războiului informaţional s-a pus accentul pe manipularea
informaţiilor cu privire la evenimentele din Timişoara, unde în timpul
ciocnirilor cu agenţii Securităţii române „ar fi decedat cetăţeni paşnici”.
Roman
îşi aminteşte cum cadavrele celor „asasinaţi” au fost prezentate la toate
posturile de televiziune din lume, fiind aduşi, în realitate, de la morgile din
regiune. De fapt, aceste cadavre aparţineau unor persoane care au murit de moarte
bună.
Americanii
plăteau sanitarilor câte o sută de dolari pentru „o bucată”. Pentru România din
acea perioadă această sumă era una enormă.
Antihristul
ucis de Crăciun
În
timpul Crăciunului catolic, viaţa din Ungaria se opreşte. Iar în Transilvania,
unde se afla Roman, situaţia era tensionată. În noaptea de 26 spre 27
decembrie, postul român de televiziune a prezentat procesul asupra soţilor
Ceauşescu. Audierile au fost scurte. Lui Ceauşescu i-a fost încriminată
asasinarea a peste 60 de mii de persoane.
Astăzi,
potrivit datelor de care dispunem, pe străzile din Bucureşti şi Timişoara au
decedat în jur de o mie de persoane. Dar există şi un alt detaliu, pe care nu-l
putem ignora, pierderile din rândurile militarilor şi organelor de forţă.
Printre
ei, peste 325 de persoane au fost omorâte şi 618 rănite. Acest lucru
demonstrează că pe teritoriul României au acţionat grupuri înarmate pregătite
în bazele militare secrete din Ungaria. Tot atunci în România au ieşit la
iveală şi ţintaşii sportivi. (Amintiţi-vă cum în octombrie 1993 nişte ţintaşi
trăgeau în Moscova asupra Clădirii Parlamentului şi asupra trupelor de
destinaţie specială „Vâmpel”).
Este
de evidenţiat că în acea perioadă nu au existat nici un fel de competiţii
sportive.
După
25 decembrie, 257 de bărbaţi au zburat din Bucureşti în unul din statele din
Orientul Apropiat.… După pronunţarea sentinţei, condamnaţii au fost scoşi în
curte şi puşi la zidul unui veceu soldăţesc. Când Nicolae Ceauşescu a înţeles
că i-a venit sfârşitul, a început să cânte „Internaţionala”, apoi a strigat
„Jos trădătorii!”.
Au
răsunat rafale de arme. Soldaţii au descărcat în Ceauşescu şi soţia sa peste 90
de gloanţe. Acest lucru a avut loc la ora 14.50, la 25 decembrie. Când cadrele
erau prezentate la postul de televiziune, o voce de după cadru a spus:
„Antihristul a fost ucis de Crăciun!”.
Organizatorul
procesului împotriva lui Ceauşescu a fost fidelul general Victor Stanculescu.
La scurt timp după ce a obţinut comanda asupra forţelor militare ale României,
acest agent al câtorva servicii secrete a trecut deschis de partea
complotiştilor. Şi nu doar el. Ceauşescu a fost trădat şi de conducerea Securităţii.
De
altfel cum poate fi explicat faptul că împotriva atotputernicului şef al
Securităţii, generalul Iulian Vlad, niciun martor nu a acceptat să dea
mărturii. Iar „dulăii de pază” care l-au executat pe Ceauşescu, generalii
Virgil Măgureanu şi Victor Stănculescu au ocupat posturile de şef al
Serviciilor Secrete şi respectiv de ministru al apărării.
Frica de bomba
atomică românească
La
sfârşitul anului 1988, „problema românească” a devenit una centrală în
negocierile lui Gorbaciov, Şevarnadze şi Iakovlev cu Occidentul. Problema nu
consta în faptul că în presa sovietică Ceauşescu era prezentat drept un
„stalinist” şi duşman al perestroicii, chiar dacă acesta într-adevăr a declarat
în cadrul congresului PCR că „mai curând Dunărea îşi va schimba cursul decât va
fi realizată perestroika în România”.
Problema
nu a constat nici în antipatia personală a lui Gorbaciv faţă de Ceauşescu. În
marea politică nu există loc pentru sentimente. Există doar interese. Acestea
coincideau la Bush-tatăl şi Gorbaciov într-un singur subiect comun: să nu
permită României să devină o puterea nucleară. Mai ales că exista deja
problema ambiţiilor nucleare ale Chinei.
Potrivit
lui Roman, Bucureştiul inițiase proiectului
realizării armei nucleare în anul 1976. Pentru fabricarea acesteia a fost
format un grup de fizicieni, care lucrau într-un centru secret din oraşul
Măgurele. Aşa cum este astăzi în cazul Iranului, oficial, lucrările erau
realizate în domeniul energeticii nucleare.
Rezultatele
pozitive i-au permis lui Ceauşescu să declare oficial în mai 1989 despre faptul
că, din punct de vedere tehnic, România este capabilă să producă arme nucleare.
În decembrie 1989, Ceauşescu a fost înlăturat şi executat. În zadar s-a lăudat.
Pentru crearea bombei nucleare românii mai aveau de lucrat încă zece ani.
Roman
povesteşte că cei doi generali GRU nu au plecat la Moscova după asasinarea lui
Ceauşescu. Împreună cu grupul spionilor militari din Grupul de Sud al forţelor
militare sovietice, au trecut din Budapesta la Bucureşti. Au început căutările
contactelor printre fizicienii români. Desigur, sovieticii nu aveau nevoie de
secretele legate de producerea armei nucleare. Nu era nevoie decât înlăturarea
oricărui pericol de scurgere a informaţiei legate de tehnologiile nucleare din
România.
Cu
ajutorul CIA, această problemă a fost rezolvată. Peste doi ani, în 1991, noua
guvernare a României a acceptat să supună sub controlul absolut al Agenţiei
Internaţionale pentru Energia Nucleară obiectele şi centrele de cercetare
nucleară.
Pentru
o perioadă îndelungată, în România s-au aflat
Iată
de ce în 2003, în colaborare cu CIA şi Serviciul de Informaţii Externe a
Federaţiei Ruse, au organizat o operaţiune secretă de transportare şi
neutralizare în Rusia a materialului nuclear. Acesta a fost adus la Bucureşti
cu un transport militar, încărcat în Il-76 şi transportat la uzina de
concentrate chimice din Novosibirsk.
Transportarea
a avut loc la comanda Agenţiei Internaţionale pentru Energie Nucleară şi
finanţată de Ministerul Energeticii al SUA. Operaţiunea a fost executată de
Comisia Naţională pentru control asupra activităţii nucleare a României.
Ministerul industriei nucleare a Federaţiei Ruse a executat funcţia de
coordonator al operaţiunii. Totuşi, aceasta a fost monitorizată şi de experţii
americani.
Inspecţiile
obiectelor nucleare efectuate de Agenţia Internaţională pentru Energia Nucleară
au scos la iveală faptul că începând cu anul 1985 România a efectuat
experimente chimice secrete în scopul obţinerii materialelor necesare creării
unei bombe nucleare. Potrivit estimărilor experţilor, Ceauşescu ar fi reuşit să
obţină bomba nucleară către anul 2000. Aceste planuri au fost zădărnicite de conspiraţia
serviciilor secrete [sovietice].
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu